|
|
||
|
Cuvântul CEARA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: CEARĂ Vezi și:ALBINĂRIT, BOȘTINĂ, CEROS, EBOȘOAR, MELIFER ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CEARA: CEARĂ, CEARĂ.
CEARA - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CEÁRĂ s.f. 1. Produs natural (de origine animală, vegetală sau minerală) sau sintetic, plastic, insolubil în apă, care se înmoaie și se topește la temperaturi destul de joase și care are numeroase utilizări în industria farmaceutică, electronică, a hârtiei, cosmetică etc. * Ceară de albine = ceară de culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin topirea fagurilor. Ceară de balenă = spermanțet, ulei de cașalot. Ceară de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă, protectoare. Ceară roșie = amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și culori minerale, care, datorită proprietăților lui plastice la încălzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor etc. Ceară montană = ceară minerală obținută din cărbunii bruni prin extracție cu solvenți. Ceară vegetală = strat care acoperă suprafața plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; în sintagma) Ceară de pământ = ozocherită. 3. (Fiziol.) Cerumen. - Lat. cera.Sursa : DEX '98 CEÁRĂ s. 1. v. cerumen. 2. ceară de balenă v. spermanțet.Sursa : sinonime ceáră s. f., g.-d. art. cérii; pl. céruriSursa : ortografic CEÁR//Ă f. 1) Substanță amorfă, de culoare gălbuie, produsă de albine, care se obține prin topirea fagurilor. * Galben ca \~a foarte palid. 2) Substanță solidă de diferite origini (animală, vegetală, minerală sau sintetică) folosită în industria farmaceutică, electronică, cosmetică etc. Lumânare de \~. * \~ de parchet amestec de ceară sintetică și parafină, folosit la lustruirea parchetului. \~ roșie amestec de colofoniu cu ulei de terebentină, folosit la aplicarea sigiliilor. \~ de pământ ceară minerală; ozocherită. 3) Substanță ceroasă, care se formează în canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. ceraSursa : NODEX ceáră s.f. - 1. Produs natural care se înmoaie și se topește, cu numeroase întrebuințări. - Ceară roșie, ceară de sigiliu. - 2. Cerumen. - 3. Plantă (Hoya carnosa, Asclepias carnosa). - Mr. țeară, istr. țer?. Lat. c?ra (Pușcariu 328; Candrea-Dens., 229; REW 1821; DAR); cf. it., prov., cat., sp., port. cera, fr. cire. - Der. ceriu, adj. (gălbui); cerar, s.m. (negustor de ceară; lumînârar); cerărit, s.n. (înv., impozit pe ceară); cerărie, s.f. (magazin de ceară); cerui, vb. (a da cu ceară); ceruială, s.f. (ceruire); ceruitură, s.f. (ceruire). Pentru cerițică, cf. cerențel.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CEARARezultatele 1 - 10 din aproximativ 63 pentru CEARA. Alexei Mateevici - Fie voia ta! Alexei Mateevici - Fie voia ta! Fie voia ta! de Alexei Mateevici (Povestire) Se ivea de după dealuri Noaptea-n umbre mohorâte, Scuturând întunecimea Din aripile urâte. Nu-i lumină nicăierea, Numa-ntr-un bordei pustiu Luminează-o luminiță, Ca un suflet de-abia viu. Și într-acel bordei, pe paie, Numa-n petice-nvelită, Zăcea mama celor patru Prunci, cu fața necăjită. Ea se zbate, se frământă, Mila Domnului o cere Și, privindu-și copilașii, Se sfârșește de durere. Și cucernica-i gândire, Din credință izvorâtă, Și-o îndreaptă către ceruri, Către Maica Preacinstită. Și se roagă cu căldură Pân' ce graiul i se curmă. Copilașii plâng de foame, Căci felia cea din urmă Au mâncat-o de-acu ziua, Le-a rămas numai o coaje; Biata mamă le-o-mpărțește Și-i îndeamnă să se roage; Iar ea cade-n pat zdrobită Și de milă, și durere. Și privirea i se stinge Și puterea toată-i piere... Copilașii plini de groază Plâng, se vaietă și zbiară; De-a lor țipete de groază Chiar și moartea se-nfioară. Toți o strigă și-o sărută Și-o dezmiardă fiecare: ,,Mamă, mamă, scumpă mamă, Vom fi buni, ... Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră Muzică de cameră de Cincinat Pavelescu Într-un salon. E ora zece seara. Suspină ghetele de lac. Văd sânuri albe, mâini ca ceara, Rochi decoltate, domni în frac. Tăcere! Ora este gravă, Căci într-un colț a răsunat Un pian pe care stă o tavă, Și trei viori s-au acordat. Arcușul a-nceput domol, Atacă forte un andante Dintr-o sonată-n mi bemol De Beethoven ori Mercadante. Un bravo! stăruie mereu; Îl scoate sincer o duducă Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu perucă. Unii timizi abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c-a pierdut cățelu,. Când contrabasul mizerabil Trimite-n sală câte-un la, S-aude-ncet un Admirabil! Rostit c-un glas de mahala. Cum ți se pare, scumpă doamnă? Întreabă grav, adânc și rar Un domn în păr cu flori de toamnă Și cinci proteste-n buzunar. Îți place muzica, maestre? Unui poet îi zice trist, Privind distrată spre ferestre, O virgină genre artist. Maestrul dă ... Costache Conachi - Jaloba mea Jaloba mea de Costache Conachi 1821, Basarabia, la Sângera Lume! astăzi se desparte de tine un muritoriu, Nu prin moarte, ci prin jale și durere de amoriu; Se desparte și te lasă, că nu mai poate răbda Atâtea ș-atâtea răle de la o supus-a ta. Ascultă, maică miloasă, ce pătrunzi la adevăr Și despici faptele noastre pănă la un fir de păr, Ascultă și pedepsește cu a tale giudecăți, Dintre noi pe cel cu vină la a dragostei dreptăți. De nouă ori pănă astăzi pământul colindătoriu Au călătorit pe crugul soarelui nemișcătoriu. De nouă ori primăvara cu veșmântul înflorit Și iarna cu cărunteța pe pământ s-au învârtit, De când am văzut cu ochii o muritoare a ta, Cu frumuseța și nurul vărsate în fața sa - Am văzut-o!... și îndată ca săgeata pe ascuns O simțire de iubire în inimă m-au pătruns! - M-au pătruns... dar nu cu focul acel înfierbântătoriu Ce-l fulgeră și-l aprinde numai aprigul amoriu; Ce cu para acea lină, acea dulce la simțiri, Ce viind din potrivirea ce pot avea două firi, Trage, pleacă și supune pe ... Gelu Vlaşin - Ogoh Ogoh de Gelu Vlașin copane de pui aripioare picante picturi abstracte răstignind somnul venit din alt fus orar poate static poate și mai și asiatic mai vrei sos mai vrei cu os mai vrei ceva de ros cearta asta-i cu gust demi dulce de miercuri pierdută sau doar o clonă ce zice și toarnă ceara-n ureche pahar cu pahar picătură în gură și snoave dansante pe portativ de manele or fi menestrele or fi corcodele sau sunt doar grele cuvintele George Topîrceanu - În jurul unui divorț ... aseară, după ce-a stat ploaia, Ce-a aflat Tănțica de la Procopoaia Când s-a dus să-i ceară Gheorghe Asachi - Albina, țânțarul și musca Gheorghe Asachi - Albina, ţânţarul şi musca Albina, țânțarul și musca de Gheorghe Asachi Lui poeta Paraplin Ce prin versuri strâmbo-drepte Pe Esop vre să îndrepte Apologul ista-nchin. Primăvara chiar în zori, Când sufla o boare lină, Zburând iute o albină Culegea miere din flori, De la roză peste crin S-așeza, și din pahar Ce adânc li sta în sân Sugea dulcele nectar. Pe când ea se ostenea, Făr de lucru petrecea Musca și un mic țânțar Ce ne supără-n zădar. Amândoi trăiau pre bine Ș-având ligă între sine Pe iarbă s-au așezat Și-n științei lor putere Despre metodul dezbat Cum se face bună miere. Pare-mi-să că la gust, Zisă musca cătr-albină, Cum faci miere din cel must Ea nu poate fi mai fină. Dar amestecul, prepun, Pentru nerve nu e bun. Deci aș crede că în loc De tei, roză, busuioc, Să iei ceapă, măndragună, Ce fac miere mult mai bună. Iar țânțariul cear,- au zis, Este aflare Foarte mare, Dar precum anțărț am scris O idee minunată Într-o foaie învățată, Nu lua ceara din floare, C-a fi mai luminătoare, Mai vâscoasă și mai plină ... Gheorghe Asachi - Sirena lacului Gheorghe Asachi - Sirena lacului Sirena lacului de Gheorghe Asachi Informații despre această ediție Imitație dupre o tradiție poporană. De la curtea unui sat, Prin preluca cea umbroasă. Întristat-au alergat Fata-Irina cea frumoasă ; De plîns ochiu-i roura, În vînt păru-i flutura. Cînd din luncă a trecut Unde-un rîu în lac s-afundă, Fata-Irina a stătut Și, uitîndu-se la undă, A ei dalbe mîni a frînt Și a zis acest cuvînt : „Voi, ce-n ist palat undos Locuiți, o, surioare, Bocetul meu cel duios Ascultați ș-a mea plînsoare ! Cel ce-amorul mi-a giurat, Aleu, azi m-a îngînat. Pe al nostru domnișor Am iubit cu duioșie, Trainic mi-a giurat amor, Că m-a lua de soție ; Dar credința a calcat. De soț ala ș-a luat. Fie deci el fericit C-o mai nobilă soție, Ce ambiți-a sortit, Dar la mine să nu vie, Să derîdă-acum și ea Plînsul și durerea mea ! Pentru-o fată ce-a perdut Fericirea-n ... Ion Heliade Rădulescu - În așteptarea lui 1848. Preziua. Psalm Ion Heliade Rădulescu - În aşteptarea lui 1848. Preziua. Psalm În așteptarea lui 1848 de Ion Heliade Rădulescu PREZIUA Psalm Strigarea-mi ajungă până la tine Și-exauzi-mi, Doamne, ruga fierbinte! Amar mi-e plânsul; nu-ți întoarce fața, Auzi-mi chemarea-n ziua durerii Ș-al înfrântei inimi astupat geamăt. Repede m-ajută și mă susține, Căci zilele-mi, iată, pier ca și fumul, Ca lemnele în foc oasele-mi secară, Pălitu-m-am și m-am uscat ca iarba, Aridă inima îmi e ca piatra; De suspin, de geamăt mi-a rămas carnea Pe oase uscată; mi-am uitat pâinea Cum se mai mănâncă. Deșert mi-e sânul... Ca pelecanul mi-am sfâșiat pieptul, M-am asemănat corbului de noapte Și tuturor altor cobe nocturne; Întru veghere nopțile trecut-am Și m-asemănai păsării veghinde Ce stă nemișcată dasupra casei. Toată ziua mă culmau de ultrage Inemicii; și cei ce-odinioară Mă lăudau jură acum asupră-mi. Avut-am cenușă în loc de mâncare Și-n lacrimi mi-amestecai băutura Numai la vederea mâniei tale Și la înalta și dreapta-ți urgie. Înălțatu-m-am și m-ai surpat, Doamne, Ca umbra trecură zilele mele, ... Ion Luca Caragiale - Imaginație, stil și clistir Ion Luca Caragiale - Imaginaţie, stil şi clistir Imaginație, stil și clistir de Ion Luca Caragiale D. dr. Petrini-Galatz, luând în stăpânire postul de director general al serviciului sanitar, a înaintat o „Circulară — către domnii medici primari de județe, medici de orașe, medici de spitale, medici de plăși și către toți vetermarii oficiali", pe care n-o putem îndestul recomanda și profanilor iubitori de lecturi interesante. Din această admirabilă circulară rezultă adevăruri nouă, necunoscute până astăzi; astfel, rezultă că: „...preocuparea principală a serviciului sanitar a fost întotdeauna scăderea morbidității și mortalității..." Prin ce însă s-ar putea scăde amorbiditatea și mortalitatea? Nimini n-a știut-o până acuma, nici chiar medicii, nici chiar veterinarii. Astăzi toți o putem ști, toți, chiar medicii, chiar veterinarii. Iată prin ce: „...prin îmbunătățirile zilnice în exigențele igienii..." Care va să zică îmbunătățindu-i exigențele, igiena devine mai ușoară de înțeles de oameni și de vite, și prin urmare mai lesne de practicat. Circulara apoi conține maxime și aforisme filozofice de o profunditate în adevărat clisterică. De exemplu: „...Spre a ajunge să fim utili țării și ... Mihai Eminescu - A fost odat-un cântăreț Mihai Eminescu - A fost odat-un cântăreţ A fost odat-un cântăreț de Mihai Eminescu A fost odat-un cântăreț, Frumos și simțitor. Cântat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători, Cu părul aurit. Și cântărețul o iubi Și sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și-i zise-atunci Cu glasul apăsat:  În veci nu pot să fiu a ta, De n-ăi fi împărat. Și el s-a dus ș-a răscolit Popoare, țări întregi, Sfărmat-a antice cetăți, Zdrobit-au mândri regi Și i-au supus și i-au silit Să-l aibă împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alții de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci Amoru-adânc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Și, moale, părul blond Sta resfirat, amestecat Cu ... Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului ... îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar  cu ceară. Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbareț De eroul Odisseu cel mult meșteșugareț: Și-au astupat cu ceară urechea, să se culce, La glasul de sirenă adormitor de dulce, Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte Pe lângă ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru CEARARezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CEARA. Psalmii Capitol 22 Psalmii 21 Psalmii Capitol 22 1 (Către mai marele cîntăreților. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m`ai părăsit, și pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s`asculți plîngerile mele? 2 Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n`am odihnă. 3 Totuș Tu ești Cel Sfînt, și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. 4 În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și -i izbăveai. 5 Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămîneau de rușine. 6 Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. 7 Toți ceice mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: 8 ,,S`a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubește!`` - 9 Da, Tu m`ai scos din pîntecele mamei, m`ai pus la adăpost de orice grijă la țîțele mamei mele; 10 de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu. 11 Nu Te depărta de mine, ... Psalmii Capitol 68 Psalmii 67 Psalmii Capitol 68 1 (Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David. O cîntare.) Dumnezeu Se scoală, vrăjmașii Lui se risipesc, și protivnicii Lui fug dinaintea Feței Lui. 2 Cum se risipește fumul, așa -i risipești Tu; cum se topește ceara la foc, așa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu. 3 Dar cei neprihăniți se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu, și nu mai pot de veselie. 4 Cîntați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui! Faceți drum Celui ce înaintează prin cîmpii. Domnul este Numele Lui: bucurați-vă înaintea Lui! 5 El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în locașul Lui cel sfînt. 6 Dumnezeu dă o familie celor părăsiți, El izbăvește pe prinșii de război și -i face fericiți; numai cei răsvrătiți locuiesc în locuri uscate. 7 Dumnezeule, cînd ai ieșit Tu în fruntea poporului, și cînd mergeai în pustie, - 8 s`a cutremurat pămîntul, s`au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s`a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 9 Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, și ai întărit moștenirea Ta, sleită de puteri. 10 Poporul tău și -a așezat ... Psalmii Capitol 97 Psalmii 96 Psalmii Capitol 97 1 Domnul împărățește: să se veselească pămîntul, și să se bucure ostroavele cele multe! 2 Norii și negura îl înconjoară, dreptatea și judecata sînt temelia scaunului Său de domnie. 3 Înaintea Lui merge focul, și arde dejur împrejur pe protivnicii Lui. 4 Fulgerile Lui luminează lumea: pămîntul Îl vede și se cutremură. 5 Munții se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Domnului întregului pămînt. 6 Cerurile vestesc dreptatea Lui, și toate popoarele văd slava Lui. 7 Sînt rușinați, toți cei ce slujesc icoanelor, și cari se fălesc cu idolii: toți dumnezeii se închină înaintea Lui. 8 Sionul aude lucrul acesta, și se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda de judecățile Tale, Doamne! 9 Căci Tu, Doamne, Tu ești Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu ești prea înălțat mai pe sus de toți dumnezeii. 10 Urîți răul, ceice iubiți pe Domnul! El păzește sufletele credincioșilor Lui, și -i izbăvește din mîna celor răi. 11 Lumina este sămănată pentru cel neprihănit, și bucuria pentru cei cu inima curată. 12 Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul, și măriți prin laudele voastre sfințenia Lui! Psalmii Mica Capitol 1 Iona 4 Mica Capitol 1 1 Cuvîntului Domnului, spus lui Mica, din Moreșet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împărații lui Iuda, proorocie asupra Samariei și Ierusalimului. 2 Ascultați, voi popoare toate! Ia aminte, pămîntule, și ce este pe el! Domnul Dumnezeu să fie martor împotriva voastră, Domnul care este în Templul Lui cel sfînt! 3 Căci iată că Domnul iese din locuința Lui, Se pogoară, și umblă pe înălțimile pămîntului! 4 Supt El se topesc munții, văile crapă, ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin rîpi. 5 Și toate acestea din pricina nelegiuirii lui Iacov, din pricina păcatelor casei lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Și care este păcatul lui Iuda? Nu este oare Ierusalimul?... 6 De aceea, voi preface Samaria într`un morman de pietre pe cîmp, într`un loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale, și -i voi desgoli temeliile. 7 Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărîmate, toate plățile ei de curvă vor fi arse în foc, și -i voi pustii toți idolii: căci din plăți de curvă i -a adunat, și în plăți de curvă se vor preface... ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEARARezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru CEARA. ALBINĂRÍT s . n . 1. Apicultură . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse . - Albină + suf . - BOȘTÍNĂ , boștine , s . f . ( Reg . ) 1. Ceea ce rămâne din fagure după ce s - au scos mierea și ceara . 2. Tescovină . [ Var . : hoștínă s . ... CERÓS , - OÁSĂ , ceroși , - oase , adj . Plin de ceară ; bogat în ceară ; ca ceara . Ceară EBOȘOÁR , eboșoare , s . n . 1. Spatulă din lemn , fier sau os , cu care sculptorii modelează argila , ceara etc . 2. daltă folosită de olari , dulgheri MELIFÉR , - Ă , meliferi , - e , adj . , s . f . , pl . I. Adj . ( Despre plante ) Care are flori cu mult nectar și polen , din care albinele produc mierea . II. S . f . pl . Grup de insecte himenoptere ( cuprinzând albinele și viespile ) care culeg nectarul și polenul din flori , producând apoi mierea sau |
||