Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECT

 Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 1456 pentru OBIECT.

PUPITRU

... PUPÍTRU , pupitre , s . n . Obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune ( la înălțimea vederii ) o carte , o partitură etc . ; ( în special ) bancă de școală ...

 

PURTABIL

PURTÁBIL , - Ă , purtabili , - e , adj . ( Fam . ; despre obiecte de îmbrăcăminte ) Care este comod de purtat , care nu se murdărește și nu se uzează ușor ;

 

PUZZLE

... PUZZLE s . n . Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese pentru a reconstitui un obiect

 

QUASAG

... QUASÁG , quasagi , s . m . ( Astron . ) Obiect

 

QUASAR

... QUASÁR , quasari , s . m . ( Astron . ) Obiect cosmic , cu strălucire de zeci sau sute de ori mai puternică decât a celor mai mari galaxii , care emite intens radiounde . [ Pr . : cua ...

 

QUIDDITATE

QUIDDITÁTE s . f . ( Fil . ) Concept aristotelian care desemnează substanța formală , cauza primă a obiectului , esența acestuia . [ Pr . : cvi -

 

RÂND

RÂND , rânduri , s . n . 1. Șir ( drept , aliniat , ordonat ) de lucruri sau de ființe . 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într - un șir sau în cadrul unei activități ; momentul indicat pentru o activitate . 3. Cantitate , grup , număr care urmează după alte grupuri de același fel . 4. Grup de persoane ( sau de obiecte ) care formează un tot omogen . 5. ( Înv . ) Categorie socială . 6. Obicei , rânduială , fel ( de a fi , de a trăi ) ;

 

RĂBUIALĂ

RĂBUIÁLĂ , răbuieli , s . f . ( Reg . ) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei . 2. Unsoare preparată din păcură , cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie . [ Pr . : - bu - ia - ] - Răbui + suf . -

 

RĂCOARE

RĂCOÁRE , răcori , ( 3 ) s . f . 1. Temperatură ușor scăzută , frig moderat ; răcoreală . 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere . 3. ( De obicei la pl . ) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă ;

 

RĂMĂȘAG

RĂMĂȘÁG , rămășaguri , s . n . ( Construit mai ales cu verbele " a pune " , " a face " , " a ține " ) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată ( în bani sau în obiecte ) stabilită în momentul încheierii convenției ; prinsoare , pariu , rămășeală , rămas . - Rămas + suf . -

 

RĂRI

RĂRÍ , răresc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre obiecte de același fel ) A fi , a se afla , a deveni ( mai ) rar față de celălalt ( în timp sau în spațiu ) . 2. Refl . și tranz . A fi , a deveni sau a face să fie , să devină mai puțin des sau mai puțin compact . 3. Tranz . A încetini ritmul unor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>