Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECT

 Rezultatele 1191 - 1200 din aproximativ 1456 pentru OBIECT.

RODONIT

RODONÍT s . n . Silicat natural de mangan , uneori și cu calciu , de culoare roz - cenușie , cu luciu sticlos , utilizat ca piatră ornamentală , de podoabă , la confecționarea unor obiecte decorative

 

ROSTRAL

ROSTRÁL , - Ă , rostrali , - e , adj . ( Despre elemente de arhitectură sau despre obiecte de artă ) Care are forma unei nave antice sau care este decorat cu sculpturi reprezentând prore de

 

ROTITOR

ROTITÓR , - OÁRE , rotitori , - oare , adj . ( Despre piese , elemente , obiecte etc . ) Care se rotește . - Roti + suf . -

 

ROTUNJI

... ROTUNJÍ , rotunjésc , vb . IV . 1. Tranz . A face rotund , a da unui obiect formă rotundă . 2. Refl . A căpăta forma rotundă , a se îngrașă , a se împlini . 3. Tranz . ( Adesea fig . ) A ...

 

ROUĂ

RÓUĂ s . f . Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului , obiectele de pe sol , vegetația etc . , formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la

 

RUDAR

RUDÁR , rudari , s . m . Denumire dată , în țările românești , unor lucrători ( țigani ) care confecționau obiecte din lemn ; p . ext . meșter țigan care lucrează din lemn albii , linguri , fuse

 

RUFĂ

... RÚFĂ , rufe , s . f . 1. Obiect

 

RUGBI

... RÚGBI s . f . Joc sportiv desfășurat între două echipe a câte 15 jucători , pe un teren de formă dreptunghiulară , având ca obiect

 

RUGINITURĂ

... RUGINITÚRĂ , ruginituri , s . f . Obiect

 

RUGOZITATE

... 1. Calitate a suprafeței unor corpuri solide de a fi aspre . 2. Mică neregularitate , sensibilă la pipăit , apărută pe suprafața unui obiect

 

RUJĂ

RÚJĂ^2 , ruje , s . f . ( Fam . ) Bandă de pânză , de stofă , de dantelă etc . plisată sau încrețită , care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte . [ Var . : ríjă s . f . ] RÚJĂ^1 , ruje , s . f . 1. ( Reg . ) Măceș . 2. Fig . ( Reg . ) Roșeață , rumeneală în obraz . 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben - purpurii , grupate într - un buchet , care crește pe stâncile din regiunea alpină ( Sedum rosea ) 4. Compus : ruji - galbene = plantă având tulpina fără peri , cu frunze ovale și cu flori galbene ; mărită - mă - mamă ( Rubdeckia laciniata ) . [ Pl . și :

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>