Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECT

 Rezultatele 1301 - 1310 din aproximativ 1456 pentru OBIECT.

STRĂIN

STRĂÍN , - Ă , străini , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește ; ( om , ființă ) care este originară din altă regiune , localitate etc . decât aceea în care se află sau locuiește , trăiește . 2. Adj . ( Despre țări , locuri ) Care este altul decât cel de origine al cuiva . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care nu se află în relații apropiate ( de rudenie sau de prietenie ) cu cineva ; p . ext . ( om ) care este sau se simte stingher . 4. Adj . Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva . 5. Adj . ( Despre obiecte ) Care nu este proprietatea sa , care aparține altuia . 6. Adj . Care este de altă natură , are alte particularități decât mediul în care se află . 7. Adj . Neobișnuit ; bizar . [ Var . : ( pop ) streín , - ă adj . , s . m . și f . ] - Et .

 

STRĂPUNS

... STRĂPÚNS , - Ă , străpunși , - se , adj . Care a fost străbătut dintr - o parte în alta de un obiect

 

STRĂVEZIU

STRĂVEZÍU , - ÍE , străvezii , adj . 1. Care permite razelor de lumină să străbată prin el ; prin care se văd ( clar ) obiectele ; transparent . 2. ( Despre oameni ) Cu pielea ( obrajilor ) subțire , fină , palidă . 3. Fig . ( Adesea adverbial ) A cărui sens ascuns , neexprimat direct , poate fi înțeles cu ușurință ; evident . - Străvedea + suf . -

 

STRAS

... STRAS , strasuri , s . n . Sticlă de diferite forme poliedrice , șlefuită pe fețe , care conține plumb , folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe ; obiect

 

STRAT

STRAT , straturi , s . n . 1. Material , substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură ( pentru a o acoperi ) sau între alte două suprafețe de altă natură ( pentru a le despărți ) . 2. Fâșie compactă dintr - o materie , aflată în interiorul unei mase de natură diferită . 3. Influență externă exercitată asupra unei limbi date . 4. Fig . Parte dintr - o clasă socială ; categorie , pătură socială . 5. Fâșie de pământ , cu cărări pe margini , pe care se seamănă legume sau flori ; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă . 6. ( Pop . ) Culcuș , așternut pentru animale . 7. ( Pop . ) Pat , așternut pentru oameni . 8. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte ; postament . 9. Patul puștii . [ Pl . și :

 

STRECURĂTOARE

... STRECURĂTOÁRE , strecurători , s . f . Obiect

 

STRIA

... STRIÁ , striez , vb . I . Tranz . A produce striații pe suprafața unui obiect

 

STRICAT

STRICÁT^2 , - Ă , stricați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte , unelte , mecanisme ) Care nu mai poate fi folosit , fiind defect , deteriorat . 2. ( Despre materii organice , îndeosebi despre alimente ) Alterat , descompus ; ( despre aer ) greu respirabil , încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 3. ( Despre înjghebări , construcții ) Dărâmat , surpat , năruit . 4. ( Pop . ; despre oameni și părți ale corpului lor ) Bolnav , vătămat ; p . ext . becisnic . 5. ( Despre relații de prietenie , de dragoste etc . ) Desfăcut , rupt . 6. ( Despre oameni ) Certat , mâniat , supărat ( cu cineva ) . 7. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Decăzut moralicește ; corupt , desfrânat , depravat . - STRICÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) strica . - V.

 

STRIU

... STRIU , striuri , s . n . Fiecare dintre șanțurile mici și paralele de pe suprafața unui obiect

 

SUB

... acest raport ) = din punctul de vedere al . . . [ Var . : ( pop . ) supt , subt prep . ] SUB ^1 - Element de compunere care indică poziția inferioară a unui obiect față de altul sau o cantitate , o intensitate , o calitate , o ierarhie inferioară în raport cu alta de același tip , și care servește la formarea ...

 

SUBIECT

SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>