Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOLOSIT

 Rezultatele 1441 - 1450 din aproximativ 2235 pentru FOLOSIT.

OSCILOMETRU

OSCILOMÉTRU , oscilometre , s . n . Aparat folosit pentru determinarea pulsațiilor pereților arteriali și care permite înregistrarea indirectă a tensiunii

 

OSMIRIDIU

OSMIRÍDIU s . n . Aliaj de osmiu și iridiu , caracterizat prin duritate mare , folosit la confecționarea vârfului penițelor de stilou , axelor pentru mecanismele de ceasornic

 

OSRAM

ÓSRAM s . n . Aliaj de osmiu și wolfram , folosit la fabricarea filamentelor de becuri electrice cu

 

OVĂ

ÓVĂ , ove , s . f . Ornament arhitectural de forma unui ou folosit la decorarea în relief a mulurilor , a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat , în

 

OVERLOCK

ÓVERLOCK s . n . Mașină de cusut folosită în industria confecțiilor de tricot pentru asamblare și tivire . [ Pr . : óvărloc ] - Cuv .

 

OVICID

OVICÍD , ovicide , s . n . Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor , ale acarienilor

 

OZALID

OZALÍD s . n . Hârtie acoperită cu o substanță sensibilă la acțiunea luminii , folosită pentru multiplicarea heliografică a desenelor executate pe hârtie de

 

OZOCHERITĂ

OZOCHERÍTĂ , ozocherite , s . f . Ceară minerală alcătuită din hidrocarburi parafinice , de culoare galbenă , galbenă - brună , verzuie sau negricioasă , cu miros aromatic și ușor fuzibilă , folosită la fabricarea lumânărilor , a cerurilor etc . ; ceară de

 

OZON

OZÓN s . n . Corp gazos de culoare albăstruie , cu miros caracteristic , a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen , care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit ca antiseptic și la sinteze

 

PÂRNAIE

PÂRNÁIE , pârnăi , s . f . 1. ( Reg . ) Oală mare de pământ , lărgită în partea de sus , folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente . 2. ( Arg . ) Închisoare , temniță . [ Pr . : - na - ie ] - Et .

 

PĂIANJEN

PĂIÁNJEN , păianjeni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de animale arahnide , caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat , care se hrănesc cu insecte mici , prinse de obicei într - o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest grup . 2. ( La pl . ) Pânză de păianjen ( 1 ) ; păienjeniș . 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într - o sondă . 4. ( Sport ) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal , handbal , polo sau hochei . 5. ( Reg . ) Prăjină care se așază pe vârful clăilor , al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt . [ Pr . : pă - ian - . - Var . : ( reg . ) păiájen , paiájen , paínjen , paíngăn , păínjen , s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>