Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 1461 - 1470 din aproximativ 15906 pentru 1.

DESFĂCUT

... DESFĂCÚT^1 s . n . Desfacere . - V. desface . DESFĂCÚT^2 , - Ă , desfăcuți , - te , adj . 1

 

DESFERECA

... DESFERECÁ , desférec , vb . I . 1. Refl . ( Despre roți , p . ext . despre car ; la pers . 3 ) A pierde șinele de fier . 2. Tranz . și refl . A ( se ... 3. Refl . ( Despre pietrele de moară , la pers . 3 ) A - și toci zimții de pe fețele interioare , între care sunt zdrobite boabele . - Des ^1

 

DESFOIA

... DESFOIÁ , desfói , vb . I . 1. Tranz . A desprinde , a smulge petalele unei flori . 2. Refl . ( Despre flori sau boboci ) A înflori , a se ...

 

DESFUNDA

... DESFUNDÁ , desfúnd , vb . I . Tranz . 1. A deschide un butoi scoțându - i fundul sau dându - i cep ; p . ext . a deschide o sticlă astupată , scoțându - i dopul ... a noroiului etc . 4. A ara adânc , a desțeleni un teren , de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole . - Des ^1

 

DESPĂRȚIRE

... DESPĂRȚÍRE , despărțiri , s . f . Faptul de a ( se ) despărți . 1. Separare ; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva ; timpul cât cineva stă despărțit ; despărțit ^1

 

DESPERECHEA

... DESPERECHEÁ , desperechez , vb . I . Tranz . 1. A despărți , a desface două elemente , lucruri , ființe etc . care formează o pereche . 2. A scoate o parte dintr ...

 

DESPIEDICA

... DESPIEDICÁ , despiédic , vb . I . Tranz . 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul . 2. A ridica piedica de la o ...

 

DESPRIMĂVĂRA

... DESPRIMĂVĂRÁ , pers . 3 desprimăvărează , vb . I. Refl . 1. A veni primăvara , a se face primăvară . 2. ( Rar ; despre elemente din natură ) A lua aspect de primăvară . - Des ...

 

DESPRINDE

... DESPRÍNDE , desprínd , vb . III . I. Tranz . 1. A desface un lucru de altul cu care este unit , prins ; a separa . 2. A rupe , a dezlipi ... pus . 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune ; a dejuga , a deshăma . II. Refl . 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins , fixat ; a ...

 

DESTINDE

... DESTÍNDE , destind , vb . VI. 1. Refl . A se desface din încordare ; a se relaxa , a slăbi . 2. Refl . ( Despre ființe , corpul sau părți ale ...

 

DESTRĂMA

... DESTRĂMÁ , destrám , vb . I . 1. Refl . ( Despre țesături sau obiecte țesute ) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare ; a ... în elementele componente ; a ( se ) dizolva , a ( se ) dezmembra , a ( se ) nimici ; p . ext . a slăbi . - Des ^1

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>