Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOLOSIT

 Rezultatele 1711 - 1720 din aproximativ 2235 pentru FOLOSIT.

RAȘPEL

RÁȘPEL , rașpele , s . n . Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe , cu dinți rari , folosită la prelucrarea lemnului , a tălpii , a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice . [ Var . : ráșpă , ráșpilă s . f . , ráșpil , ráșpăl s .

 

RABANĂ

RABÁNĂ s . f . Țesătură dungată , impermeabilă , obținută din rafie , care se folosește , în Africa , la confecționarea îmbrăcămintei , a perdelelor

 

RABIȚ

RÁBIȚ s . n . Plasă de sârmă galvanizată , cu ochiuri mari , folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafața unor elemente de construcție la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente . - Et .

 

RACHETĂ

RACHÉTĂ^1 , rachete , s . f . 1. Proiectil alcătuit dintr - un tub umplut cu materii care se aprind în aer , producând o lumină puternică ( de diferite culori ) pe o traiectorie lungă , și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii . 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ . RACHÉTĂ^2 , rachete , s . f . 1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton , alcătuit dintr - o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevăzut cu mâner , cu ajutorul căruia se lovește mingea . 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în

 

RACLOR

RACLÓR , racloare , s . n . 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor , fără scoaterea din funcție a instalației . 2. Instrument cu care se raclează ;

 

RADAR

RADÁR , radare , s . n . Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează , după ce au fost reflectate de un obiect , folosit pentru a detecta și a localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția

 

RADIOEMIȚĂTOR

RADIOEMIȚĂTÓR , radioemițătoare , s . n . Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații ; emițător radio ^1 . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^1 - + emițător ( după fr . radio -

 

RADIOFAR

RADIOFÁR , radiofaruri , s . n . Post fix de radioemisiune , folosit la dirijarea navigației maritime și

 

RADIOFICA

RADIOFICÁ vb . I . Tranz . ( Folosit numai la timpurile compuse sau trecute ) . A instala în orașe și în sate posturi de radioficație , a efectua o radioficare . [ Pr . : - di -

 

RADIOFRECVENȚĂ

RADIOFRECVÉNȚĂ , radiofrecvențe , s . f . Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice , folosită în radiocomunicații . [ Pr . : - di -

 

RADIOGONIOMETRU

RADIOGONIOMÉTRU , radiogoniometre , s . n . Instalație de radio - recepție folosită în radiogoniometrie , în navigația fără vizibilitate și în radiolocație , pentru determinarea direcției din care sunt emise semnalele radio . [ Pr . : - di - o - go - ni -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>