Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU
Rezultatele 2101 - 2110 din aproximativ 5852 pentru FIU.
DEZORGANIZÁT , - Ă , dezorganizați , - te , adj . Care nu ( mai ) este organizat ; care și - a pierdut organizarea , funcționarea normală . - V.
... DEZORIENTÁRE , dezorientări , s . f . Faptul de a fi
DEZOSÁT , - Ă , dezosați , - te , adj . ( Despre carne ) Care a fost desprinsă de pe oase . - V.
DEZRĂDĂCINÁT , - Ă , dezrădăcinați , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot . 2. P . anal . ( Despre oameni ) Care și - a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc ; care nu se poate adapta ( la noile condiții de mediu , de
DEZRĂSUCÍ , dezrăsucesc , vb . IV . Tranz . A face ca un fir sau , p . gener . , un obiect să nu mai fie răsucit ; a
DEZRĂSUCÍT , - Ă , dezrăsuciți , - te , adj . Care nu mai este răsucit ; care s - a desfăcut din depănătură . - V.
DEZROBÍT , - Ă , dezrobiți , - te , adj . Care a fost eliberat din robie , de sub exploatare , din prizonierat etc . ; care și - a căpătat independența . - V.
... DIAFÍLM , diafilme , s . n . Film fotografic care cuprinde o succesiune de diapozitive pe o temă dată și care poate fi
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
... DIALINGVÍSTICĂ s . f . Ramură a lingvisticii care studiază elementele lingvistice care , aparent , nu pot fi