Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru P

 Rezultatele 2101 - 2110 din aproximativ 2789 pentru P.

PLANETĂ

... ceresc fără lumină proprie , satelit al Soarelui , care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare ; p

 

PLANTĂ

... prin prezența clorofilei , prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză și , în cazul speciilor superioare , prin alcătuirea corpului din rădăcină , tulpină și frunze ; p

 

PLATFORMĂ

... I. 1. Suprafața orizontală plană a unui vehicul , a unui aparat de ridicat etc . pe care se încarcă mărfuri , vite etc . ; p . ext . vagon sau camion deschis , fără pereți și fără acoperiș , utilizat pentru transporturi . 2. Element plan al unei construcții . 3. Construcție sau suprafață de teren ...

 

PLEȘUV

... PLEȘÚV , - Ă , pleșuvi , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Chel . 2. ( Despre soluri , munți etc . ) Lipsit de vegetație , fără arbori ; ( despre ogoare ) fără semănături ; p

 

PLEASNĂ

... PLEÁSNĂ , plesne , s . f . 1. ( Pop . ) Șfichi ; p . ext . bici . 2. ( Reg . ) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit . 3. ( Pop . ) Iritație a mucoasei limbii și a ...

 

PLEATĂ

... PLEÁTĂ , plete , s . f . 1. ( Mai ales la pl . ) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate ( împletit în cozi ) ; p

 

PLEBE

... alături de țărănime , a avut un rol important în revoluțiile din sec . XVI - XVII . 3. ( Livr . ) Pătură socială fără drepturi , asuprită și exploatată ; p

 

PLEBEU

... antichitatea romană ) ( Persoană ) care făcea parte din plebe ( 1 ) , care aparținea plebei ; plebeian ( 1 ) . 2. ( Persoană ) care este asuprită , exploatată , plebeian ( 2 ) ; ( om ) sărac , umil ; p

 

PLECĂCIUNE

... PLECĂCIÚNE , plecăciuni , s . f . Îndoire , înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut ; p

 

PLEN

... PLEN s . n . Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite ; p

 

PLENITUDINE

... PLENITÚDINE s . f . Dezvoltare completă , integrală ; deplinătate , totalitate ; p

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>