Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU
Rezultatele 2191 - 2200 din aproximativ 5852 pentru FIU.
DOSPITÓR , - OÁRE , dospitori , - oare , s . n . , s . f . 1. S . n . Cameră special amenajată într - o fabrică de pâine , în care este pus la dospit aluatul . 2. S . f . Poliță pe care se așază cașul ca să dospească . - Dospi + suf . -
... DOZÁBIL , - Ă , dozabili , - e , adj . Care se poate doza , a cărui alcătuire poate fi
DRÂMBĂ , drâmbe , s . f . Mic instrument muzical alcătuit dintr - un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care , fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul , produce un sunet monoton , modulat prin mișcarea buzelor ;
DRAC , draci , s . m . 1. Ființă imaginară , de sex masculin , întruchipare a spiritului rău ; diavol , demon , satana , necuratul , aghiuță . 2. Fig . Om plin de păcate , rău , crud ; om poznaș , isteț , vioi . 3. Compus : drac - de - mare = pește marin de culoare cenușie - roșiatică , cu corpul și capul comprimate lateral , a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși ( Trachinus
DRACÓNIC , - Ă , draconici , - ce , adj . ( Despre legi , dispoziții etc . ) Care este foarte aspru , de o severitate
... DRAMATIZÁ , dramatizéz , vb . I . Tranz . 1. A prelucra o operă literară ( cu caracter epic ) pentru a putea fi
DRAVIDIÁN , - Ă , dravidieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană ( de rasă intermediară între negri și albi ) care locuiește în unele regiuni din India , Sri Lanka și Pakistan sau este originară de acolo . 2. Adj . Care aparține dravidienilor ( l ) , privitor la dravidieni . [ Pr . : - di -
DRIVE s . n . ( La tenis ) Lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers , razant cu plasa . [ Pr . :
DRÓPIE , dropii , s . f . Pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben - ruginiu , pieptul și vârful aripilor albe , capul și gâtul sur , a cărei carne este comestibilă ( Otis
DUALITÁTE , dualități , s . f . Calitatea , caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă ; coexistență a două principii sau a două elemente diferite ,
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .