Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU
Rezultatele 2331 - 2340 din aproximativ 5852 pentru FIU.
EXCLUSÍV , - Ă , exclusivi , - e , adj . , adv . 1. Adj . ( Despre noțiuni abstracte ) Care se exclude unul pe altul , care este incompatibil cu altceva . 2. Adv . Cu excluderea oricăror altor posibilități ,
EXCLUSIVÍSM s . n . 1. Atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora . 2. Caracterul a ceea ce este
EXCLUSIVITÁTE , exclusivități , s . f . Stare a două lucruri care se exclud între ele ; situația , calitatea a aceea ce este
... EXCLUZIÚNE , excluziuni , s . f . 1. Excludere , interdicție . 2. ( Log . ) Relație care există între două propoziții care nu pot fi
... EXECUTÁBIL , - Ă , executabili , - e , adj . Care poate fi
EXERCITÁ , exercit , vb . I . Tranz . 1. A practica , a îndeplini o profesie , o funcție etc . 2. A face să fie simțit , a valorifica un drept , un privilegiu , o influență etc . [ Pr . : eg -
EXÉRGĂ , exerge , s . f . Mic spațiu gol pe o medalie , destinat să fie acoperit cu o
... EXHAUSTIVITÁTE s . f . ( Livr . ) Însușirea de a fi
... EXIGÉNȚĂ , exigențe , s . f . Faptul de a fi
... EXIGÍBIL , - Ă , exigibili , - e , adj . ( Despre obligații bănești ) A cărei executare poate fi
... EXIGIBILITÁTE s . f . Însușirea de a fi