Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU
Rezultatele 2401 - 2410 din aproximativ 5852 pentru FIU.
FAȚETÁT^1 s . n . Fațetare . - V. fațeta . FAȚETÁT^2 , - Ă , fațetați , - te , adj . Care a fost tăiat , șlefuit în fațete . - V.
FACILITÁTE , facilități , s . f . Însușire a ceea ce este facil ; însușirea de a realiza , de a face ceva fără mari eforturi , cu
FACTORIZÁT , - Ă , factorizați , - te , adj . ( Mat . ; despre numere sau expresii algebrice ) Care a fost descompus în factori . - V.
FAIN , - Ă , faini , - e , adj . ( Reg . și fam . ) Care este de foarte bună
FALÁNGĂ^1 , falange , s . f . 1. Fiecare dintre oasele mici , alungite , care alcătuiesc scheletul degetelor . 2. ( În Grecia antică ) Formație de infanteriști înarmați cu lănci , dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite . 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania . 4. ( În doctrina socială utopică a lui Fourier ) Unitate social - economică de bază formată din 1500 - 2000 de oameni cu pregătiri diverse . FALÁNGĂ^2 , falange , s . f . Un fel de sul de lemn de care se legau , în regimul feudal , picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi ; p . ext . bătaie la tălpi aplicată acestor
FÁLCĂ , fălci , s . f . 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții ; ( la oameni ) maxilar ; ( la animale ) mandibulă . 2. ( Tehn . ) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini , care servește la prinderea unui obiect , a unui material etc . , la sfărâmarea ori deformarea unui material etc . - Refăcut din fălci ( pl . înv . al lui falce < lat . falx , -
FALÉT , faleturi , s . n . ( Înv . ) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură , cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un
FALS , - Ă , falși , - se , ( I ) adj . , falsuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care este contrar adevărului : mincinos , neîntemeiat ; care are numai aparența adevărului , autenticității ; imitat , artificial . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Prefăcut , fățarnic , ipocrit . 3. ( Muz . ; despre sunete , voce etc . ) Care sună contrar legilor armoniei ; distonant . II. S . n . ( Jur . ) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într - un act scris , prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea - credință , prin imitarea semnăturii , denaturarea conținutului , substituire de persoane
FALSIFICÁ , falsífic , vb . I . Tranz . 1. A alcătui , a confecționa un lucru asemănător cu altul , cu scopul de a înșela ; a plăsmui ; a contraface . 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate ; a denatura , a deforma , a altera . [ Var . : ( pop . ) falșificá vb .
FALSITÁTE s . f . 1. Caracterul a ceea ce este fals , mincinos , neautentic ; lipsă de adevăr . 2. Atitudine , comportare fățarnică ; ipocrizie , fățărnicie , prefăcătorie . [ Var . : ( pop . ) falșitáte s .
FAMILIARITÁTE , familiarități , s . f . 1. Purtare , atitudine simplă , prietenoasă , cordială . 2. Familiarism ; ( la pl . ) gesturi , cuvinte etc . care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați . [ Pr . : - li -