Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU

 Rezultatele 2421 - 2430 din aproximativ 5852 pentru FIU.

FEDERVAIS

FÉDERVAIS subst . Pulbere de steatit care se pune în mănuși și în pantofi sau ghete pentru ca acestea să fie îmbrăcate ori încălțate mai

 

FEL

... FEL , feluri , s . n . 1. Posibilitate de a fi , de a acționa etc . 2. Soi , varietate , gen . mod . sort ( dintr - un produs ) . 3. Obicei , datină , tradiție . 4. Sortiment de mâncare sau de ...

 

FELEȘAG

... FELEȘÁG , feleșaguri , ( rar ) s . n . ( Reg . ) Fel de a fi

 

FEMININ

FEMINÍN , - Ă , feminini , - e , adj . De femeie ( 1 ) , care aparține sau este specific femeilor , privitor la femei ; femeiesc ,

 

FENIX

FÉNIX s . m . Pasărea fenix ( Mitol . ; în sintagma ) = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și care , când își simțea sfârșitul aproape ( o dată la 500 de ani ) , se arunca în foc și renăștea din propria ei cenușă , ca simbol al reînnoirii veșnice . [ Scris și : phoenix . - Var . : ( înv . ) feníce s .

 

FENOMEN

FENOMÉN , fenomene , s . n . 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru , unui proces etc . , care este accesibilă , perceptibilă în mod nemijlocit . 2. Proces , transformare , evoluție , efect etc . din natură și din societate . 3. Aspect , întâmplare , ființă , obiect care surprinde ( prin calități , noutate

 

FENOMENALIST

FENOMENALÍST , - Ă , fenomenaliști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre o concepție , o doctrină ) Care este bazat pe fenomenalism . 2. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care aderă la fenomenalism , care susține fenomenalismul . - Fenomenal [ ism ] + suf . -

 

FENOMENALITATE

... FENOMENALITÁTE s . f . ( Rar ) Faptul de a fi

 

FENOTIP

FENOTÍP s . n . ( Biol . ) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de

 

FEREALĂ

FEREÁLĂ s . f . 1. Faptul de a ( se ) feri ; ferire . 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie ; adăpost . - Feri + suf . -

 

FERECAT

FERECÁT^1 s . n . Ferecare . - V. fereca . FERECÁT^2 , - Ă , ferecați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte de lemn ) Acoperit total sau parțial cu metal ; întărit prin legături metalice . 2. ( Despre oameni ) Legat cu fiare , cu lanțuri , în obezi ( după ce a fost arestat sau condamnat ) . 3. ( Despre uși , încăperi ) Încuiat , zăvorât . 4. Prevăzut cu crestături , șanțuri ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>