Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 2821 - 2830 din aproximativ 8917 pentru UN.

ÎMBUCĂTURĂ

... ÎMBUCĂTÚRĂ , îmbucături , s . f . 1. Cantitate dintr - un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură ; înghițitură , dumicat ; p . ext . mâncare ; bucătură . 2. Loc de asamblare a două țevi , două ...

 

ÎMPĂCIUITORISM

ÎMPĂCIUITORÍSM s . n . Atitudine de împăcare , de conciliere a unor divergențe ; încercare de aplanare a conflictelor sociale , ideologice

 

ÎMPĂPURI

ÎMPĂPURÍ , împăpuresc , vb . IV . Tranz . A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage . - În +

 

ÎMPĂRAT

ÎMPĂRÁT , împărați , s . m . Suveran ( absolut ) al unui

 

ÎMPACHETARE

ÎMPACHETÁRE , împachetări , s . f . Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei . 1. Ambalare , împachetat . 2. Învelire a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol , cu parafină etc . - V.

 

ÎMPIEDICA

ÎMPIEDICÁ , împiédic , vb . I . 1. Refl . A se lovi ( cu piciorul ) de ceva sau de cineva care stă în cale ( și a cădea ) ; a se poticni . 2. Tranz . A pune unui animal piedică la picioare , a - i lega picioarele ca să nu poată fugi . 3. Tranz . Fig . A opri , a ține în loc pe cineva sau ceva ; a se pune în calea cuiva sau a ceva . [ Var . : ( reg . ) împiedecá vb .

 

ÎMPUȘCĂTURĂ

... împușcături , s . f . 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc ; pocnet de pușcă . 2. Încărcătură explozivă introdusă într - o rocă sau într - un

 

ÎMPUȘCA

... umflare , cojire etc . ; a se coșcovi , a se scoroji , a se coji . 4. Tranz . A introduce , cu un

 

ÎMPUȘCARE

ÎMPUȘCÁRE , împușcări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) împușca și rezultatul ei . 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de

 

ÎNȘIRARE

ÎNȘIRÁRE , înșirări , s . f . Acțiunea de a ( se ) înșira și rezultatul ei ; șir ; fig . succedare , perindare ; expunere ( a unui șir de idei , de fapte ) , enumerare . - V.

 

ÎNAINTAȘ

ÎNAINTÁȘ , - Ă , înaintași , - e , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre animale de tracțiune , mai ales despre cai ; adesea substantivat ) Înhămat înaintea rotașilor . 2. Adj . ( Rar ) Care merge înainte , care este în față . 3. S . m . Persoană care , prin activitatea sau prin lucrările sale , a pregătit activitatea altora ; precursor . 4. S . m . ( Sport ) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal , rugbi , hochei etc . [ Var . : ( reg . ) naintáș , - ă adj . ] - Înainte + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>