Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 2871 - 2880 din aproximativ 8917 pentru UN.

ÎNTRERUPĂTOR

ÎNTRERUPĂTÓR , - OÁRE , întrerupători , - oare , adj . , s . n . ( Aparat , dispozitiv ) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric , hidraulic etc . [ Var . : întreruptór , - oáre , adj . , s . n . ] - Întrerupe + suf . - ător ( după fr .

 

ÎNVÂRTEALĂ

ÎNVÂRTEÁLĂ , învârteli , s . f . 1. Învârtire , întoarcere , răsucire . 2. ( Fam . ; mai ales la pl . ) Manevră ( necinstită ) folosită pentru obținerea unor profituri ( individuale ) . Învârti + suf . -

 

ÎNVÂRTECUȘ

... 2 ) s . n . 1. ( În sintagma ) Ineluș - învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un

 

ÎNVÂRTIT

ÎNVÂRTÍT^2 , - Ă învârtiți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Înfășurat , răsucit . 2. S . m . Fig . ( Fam . ) Persoană care s - a eschivat ( prin favoritism , dare de mită etc . ) de la obligațiile militare ( în timp de război ) ; persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună , prin mijloace dubioase . 3. S . f . Numele unui dans popular cu învârtituri ; melodie după care se execută acest dans . 4. S . f . Prăjitură făcută dintr - o foaie subțire de aluat , umplută cu nuci , mere sau brânză . - V. învârti . ÎNVÂRTÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) învârti ; învârtire . - V.

 

ÎNVĂȚĂTOR

ÎNVĂȚĂTÓR , - OÁRE , învățători , - oare , s . m . și f . , adj . I. S . m . și f . 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală ; institutor . 2. Inițiator , autor sau propagator al unei doctrine ; îndrumător , sfătuitor , povățuitor . II. Adj . ( Înv . ) Care învață , care sfătuiește . - Învăța + suf . -

 

ÎNVĂLMĂȘEALĂ

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ , învălmășeli , s . f . 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe ; forfoteală a unei mulțimi ; neorânduială ; p . ext . zgomot mare , zarvă . 2. Luptă , încăierare , învălmășag . - Învălmăși + suf . -

 

ÎNVĂPĂIA

ÎNVĂPĂIÁ , învăpăiez , vb . I . Refl . A se aprinde ca o văpaie ; p . ext . ( despre fața omului ) a se înroși ( din cauza unui aflux de

 

ÎNVOIT

ÎNVOÍT , - Ă , învoiți , - te , adj . ( Rar ) Care s - a stabilit în urma unei înțelegeri ; convențional . - V.

 

ÎNZESTRA

ÎNZESTRÁ , înzestrez , vb . I . Tranz . 1. A da zestre unei fete ( când se mărită ) . 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere , o instituție etc . ; a dota . 3. Fig . A dota pe cineva cu calități morale , fizice etc . - În +

 

ȘĂNȚUI

... ȘĂNȚUÍ , șănțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A săpa un șanț ; a înconjura ( un

 

ȘĂTRAR

ȘĂTRÁR , șătrari , s . m . 1. Țigan nomad . 2. ( Reg . ) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri , la șatră ( 3 ) . 3. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război ; persoană care avea acest titlu . - Șatră + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>