Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 2911 - 2920 din aproximativ 8917 pentru UN.
... ȘLIȚ , șlițuri , s . n . 1. Scobitură în formă de șanț , făcută într - o piesă sau intr - un element de construcție . 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte , având un
ȘNIT , șnituri , s . n . 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți . 2. Marginea liberă a tălpii la
ȘNURCERÁMICĂ s . f . Procedeu de ornamentare a vaselor de lut , realizat prin imprimarea unui șnur de fibre vegetale în pasta încă moale . - Șnur +
... ȘOLDÍ , șoldesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) A vătăma un
... ȘOLTÚZ , șoltuzi , s . m . Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș , care era ajutat în activitatea sa de un
ȘOVINÍSM s . n . Atitudine politică constând în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora , în manifestarea exclusivismului și intoleranței naționale ; naționalism
ȘPAIS , șpaisuri , s . n . Produs rezultat din topirea unor minereuri neferoase , care conține combinații ale arsenului și ale antimoniului cu alte
ȘPAN ^2 , șpanuri , s . n . 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung , la freză a metalelor , a lemnului etc . 2. Despicătură tăiată din butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2. ( Înv . și reg . ) Intendent ,
ȘPLINT , șplinturi , s . n . Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale , care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva
ȘPRAIȚUÍ , șpraițuiesc , vb . IV . Tranz . A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr - o
ȘPRIȚUITÓR , șprițuitoare , s . n . Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive . [ Pr . : - țu - i - ] - Șprițui ^2 + suf . -