Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU

 Rezultatele 2971 - 2980 din aproximativ 5852 pentru FIU.

INDIRECT

INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule

 

INDISCERNABIL

... INDISCERNÁBIL , - Ă , indiscernabili , - e , adj . ( Rar ) Care nu se poate discerne de un lucru de același fel ; care nu poate fi

 

INDISCIPLINABIL

... INDISCIPLINÁBIL , - Ă , indisciplinabili , - e , adj . ( Rar ) Care nu poate fi

 

INDISCRET

INDISCRÉT , - Ă , indiscreți , - te , adj . Care nu este discret , care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva ( împărtășindu - le și

 

INDISOLUBILITATE

... INDISOLUBILITÁTE , indisolubilități , s . f . Calitatea de a fi

 

INDISPENSABIL

INDISPENSÁBIL , - Ă , indispensabili , - e , adj . , s . m . pl . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Care este absolut necesar , neapărat trebuincios . 2. S . m . pl .

 

INDISPENSABILITATE

INDISPENSABILITÁTE s . f . Însușirea sau starea a ceea ce este

 

INDISPONIBILITATE

... INDISPONIBILITÁTE , indisponibilități , s . f . Faptul de a fi

 

INDISTINCT

INDISTÍNCT , - Ă , indistincți , - te , adj . ( Livr . ) Care nu se poate distinge bine , care este

 

INDIU

ÍNDIU s . n . Element chimic , metal maleabil , alb - argintiu , care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice , în unele aliaje etc . [ Var . : índium s .

 

INDIVIDUALISM

INDIVIDUALÍSM s . n . 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat , independent de societate . 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale , care este preocupat exclusiv de propria persoană . [ Pr . : - du -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>