Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 3101 - 3110 din aproximativ 8917 pentru UN.
AJÚR , ajururi , s . n . 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură ; rărituri cu scop decorativ de - a lungul unei țesături . 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării . 3. ( Arhit . ) Ornament perforat care permite pătrunderea
AJUTORÍNȚĂ , ajutorințe , s . f . ( Înv . ) 1. Ajutor ( 2 ) . 2. Numele unui impozit din sec . XVIII din Țara Românească și din Moldova . - Ajutori + suf . -
ALABÁSTRU s . n . Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente , întrebuințată la fabricarea unor obiecte
ALB , - Ă , albi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care are culoarea zăpezii , a laptelui ; ( despre culori ) ca zăpada , ca laptele . 2. Incolor , transparent . 3. Fig . Limpede , luminos . 4. Fig . Nevinovat , curat , pur , candid . 5. ( Despre versuri ) Fără rimă . II. S . m . Denumire dată , după revoluția franceză , contrarevoluționarilor și conservatorilor . III. S . n . 1. Culoare obținută prin suprapunerea luminii zilei ; culoarea descrisă mai sus . 2. Obiect , substanță etc . de culoare albă ( I 1 ) . ( Pop . ) Albul ochiului = sclerotică . Alb de plumb = carbonat bazic de plumb , folosit în industria vopselelor ; ceruză . Alb de zinc = oxid de zinc ( folosit în vopsitorie ) . Alb de titan = bioxid de titan . IV. S . m . Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă ( I 1 ) cu prolificitate și precocitate ridicate , crescute pentru producția de carne . Alb de Banat . Alb ucrainean de stepă . V. S . f . pl . art . Nume dat pieselor albe ( I 1 ) la unele jocuri distractive sau de
ALBĂSTREÁLĂ s . f . 1. Albastru , albăstrime . 2. Substanță de culoare albastră - indigo , care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte . - Albăstri + suf . -
ALBĂSTRÍ , albăstresc , vb . IV . 1. Tranz . A da unui obiect o culoare ( mai ) albastră ; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală . 2. Intranz . și refl . Fig . A căpăta , a avea sau a răspândi o lucire
ALBIȘÓR , - OÁRĂ , albișori , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . Diminutiv al lui alb ; albior . II. S . m . și f . ( Iht . ) Obleț . III. S . m . 1. Nume dat unor bureți comestibili . 2. ( Pop . ; la pl . ) Bani de argint . IV. S . f . Albitură ( 2 ) . 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi . - Alb + suf . -
ÁLBIE , albii , s . f . 1. Vas lunguieț , făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate ; covată , copaie . 2. Porțiune a unei văi , acoperită permanent sau temporar cu apă ;
ALBIGÉNZI s . m . pl . Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice , cu centrul în orașul Albi din sudul Franței , reprimată sângeros de papalitate ( sec . XII și începutul sec .
ALBIÍ , pers . 3 albiește , vb . IV. Refl . ( Rar ) A lua forma unei
ALBINÉȚ , - EÁȚĂ , albineți , - e , adj . s . m . 1. Adj . ( Reg . ) Blond , bălai , albeț . 2. S . m . ( Pop . ) Numele unui varietăți de grâu din Banat . - Alb + suf . -