Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU

 Rezultatele 3181 - 3190 din aproximativ 5852 pentru FIU.

ISLANDEZ

ISLANDÉZ , - Ă , islandezi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau care este originară din Islanda . 2. Adj . Care aparține Islandei sau populației ei , privitor la Islanda sau la populația

 

ISOSCEL

ISOSCÉL , isoscele , adj . ( Despre un triunghi ) Care are două laturi egale ; ( despre un trapez ) ale cărui laturi neparalele sunt

 

ISPITĂ

ISPÍTĂ , ispite , s . f . 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție ; îndemn ( spre rău ) , ademenire , tentație , seducție ; p . ext . păcat . 2. ( Înv . ) Încercare , probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea , răbdarea , credința etc . 3. ( Înv . ) Cercetare , examinare , studiu . 4. ( Înv . )

 

ITALIAN

ITALIÁN , - Ă , italieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Italiei sau este originară din Italia . 2. Adj . Care aparține Italiei sau populației ei , privitor la Italia sau la populația ei ;

 

ITALIANCĂ

ITALIÁNCĂ , italience , s . f . Femeie care face parte din populația de bază a Italiei sau este originară din Italia . [ Pr . : - li - an - ] - Italian + suf . -

 

IUȚEALĂ

IUȚEÁLĂ , iuțeli , s . f . 1. Caracterul a ceea ce este iute , grabă cu care se mișcă cineva sau ceva ; viteză ( mare ) ; repeziciune . 2. Gust înțepător , pișcător , picant . 3. Mânie ; violență . - Iuți + suf . -

 

IUBEȚ

IUBÉȚ , - EÁȚĂ , iubeți , - e , adj . , s . m . și f . ( Pop . ) ( Persoană ) care iubește mult , care este pătimașă în

 

IUBI

... IUBÍ , iubesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . recipr . A fi îndrăgostit , a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus . 2. Tranz . și refl . recipr . A ține extrem de ...

 

IUDEU

IUDÉU , iudei , s . m . Persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii sau era originară din

 

IZBÂNDI

... IZBÂNDÍ , izbândesc , vb . IV . 1. Intranz . A învinge ( în luptă ) , a fi victorios ; a birui , a triumfa . 2. Tranz . A reuși într - o acțiune , a izbuti să realizeze ceva ...

 

IZBUTIT

IZBUTÍT , - Ă , izbutiți , - te , adj . Care a fost bine realizat , care s - a bucurat de succes ; reușit . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>