Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 3341 - 3350 din aproximativ 8917 pentru UN.

ARBORADĂ

ARBORÁDĂ , arborade , s . f . Ansamblu format din catargele și vergile unei

 

ARBORESCENȚĂ

ARBORESCÉNȚĂ , arborescențe , s . f . ( Rar ) Formă ( ca ) a unei plante

 

ARCUȘ

ARCÚȘ , arcușuri , s . n . Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal , care servește la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde . - Arc + suf . -

 

ARCUIRE

ARCUÍRE , arcuiri , s . f . Faptul de a ( se ) arcui ; încovoire elastică a unei piese lungi ; ( concr . ) formă arcuită . - V.

 

ARCUITURĂ

ARCUITÚRĂ , arcuituri , s . f . Parte a unui obiect ( încovoiat ) în formă de arc . [ Pr . : - cu - i - ] - Arcui + suf . -

 

ARDE

... Refl . și tranz . A suferi sau a face să sufere o durere vie , o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte ; a ( se ) frige . 2. Tranz . Fig . A da o lovitură . I - a ars o palmă . 3 ...

 

ARDELEAN

ARDELEÁN , - Ă , ardeleni , - e , subst . , adj . 1. S . m . și f . Persoană ( originară ) din Ardeal ; transilvănean . 2. Adj . Care aparține Ardealului sau populației lui , privitor la Ardeal sau la populația lui ; transilvănean , ardelenesc . 3. S . f . art . Numele unui dans popular din Ardeal ; melodie după care se execută acest dans ; ardeleneasca . - Ardeal ( n . pr . ) + suf . -

 

ARDELENESC

ARDELENÉSC , - EÁSCĂ , ardelenești , adj . , s . f . art . 1. Adj . Ardelean . 2. S . f . art . Numele unui dans popular din Ardeal ; melodie după care se execută acest dans ; ardeleana . - Ardelean + suf . -

 

ARDERE

ÁRDERE , arderi , s . f . 1. Faptul de a ( se ) arde . 2. ( Chim . ) Oxidare rapidă a unei substanțe , însoțită de dezvoltare de căldură ( și lumină ) . 3. ( Biol . . ; la pl . ) Proces de descompunere prin oxidare a substanțelor vii din

 

AREST

ARÉST , aresturi , s . n . 1. Deținere sub pază legală a unei persoane . 2. Loc unde sunt ținuți cei

 

ARESTA

ARESTÁ , arestez , vb . I . Tranz . A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare ; a închide , a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>