Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU

 Rezultatele 3351 - 3360 din aproximativ 5852 pentru FIU.

LOTO

LÓTO , lotouri , s . n . 1. Joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere , pe care le acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare , pe măsură ce acestea sunt scoase , la întâmplare , dintr - o grămadă ( sau dintr - un săculeț ) ; cartoanele și jetoanele folosite la acest joc . 2. Loterie . [ Var . : ( 1 ) lotón s .

 

LUBRIFIA

... Tranz . A introduce un lubrifiant între suprafețele de contact ale unor corpuri solide care se freacă între ele ; a unge . [ Pr . : - fi

 

LUBRIFIANT

... a forma un strat subțire care să înlocuiască frecarea uscată cu una fluidă și să împiedice sau să reducă astfel uzura , încălzirea etc . [ Pr . : - fi

 

LUBRIFIERE

... LUBRIFIÉRE , lubrifieri , s . f . Acțiunea de a lubrifia și rezultatul ei ; ungere . [ Pr . : - fi

 

LUCID

LUCÍD , - Ă , lucizi , - de , adj . Care are o minte clară , pătrunzătoare , care este conștient de realitate , care înțelege și exprimă clar

 

LUCRĂTURĂ

LUCRĂTÚRĂ , lucrături , s . f . 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna ; execuție . 2. Fig . ( Fam . ) Uneltire , intrigă ( împotriva cuiva ) ; lucrare . - Lucra + suf . -

 

LUCRU

LÚCRU , lucruri , s . n . I. Tot ceea ce există ( în afară de ființe ) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare ; obiect . II. 1. Activitate ( fizică sau intelectuală ) întreprinsă pentru realizarea unui scop ; muncă , treabă ; acțiune , faptă . 2. Ceea ce se efectuează , rezultatul muncii . III. 1. Chestiune , problemă . 2. Situație , fapt , fenomen ; ( la pl . ) întâmplare ,

 

LUMINOSCHEMĂ

LUMINOSCHÉMĂ , luminoscheme , s . f . Tablou schematic luminos , în care diferitele elemente ale instalației pe care o reprezintă sunt marcate prin becuri electrice colorate convențional . - Lumină +

 

LUNG

LUNG , - Ă , lungi , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care are o lungime mare , ale cărui capete sunt depărtate unul de altul . 2. De statură mare ; înalt . 3. ( Despre suprafețe ) Care se întinde pe o distanță mare ; p . ext . vast . 4. ( Despre mâncăruri ) Apos , diluat . 5. Care durează mult timp ; îndelungat . II. Adv . Mult , îndelung ; adânc . III. S . n . ( De obicei articulat ) Lungime ;

 

LUNGUIEȚ

LUNGUIÉȚ , - IÁȚĂ , lunguieți , - e , adj . Care este mai mare în lungime decât în lățime ; ușor alungit ; lungăreț . [ Pr . : - gu - ieț ] - Lung + suf . -

 

LUPĂ

LÚPĂ , lupe , s . f . 1. Instrument optic alcătuit dintr - o lentilă convergentă sau dintr - un ansamblu convergent de lentile care , fiind așezate în fața unui obiect , dau o imagine mărită a acestuia . 2. ( În siderurgie ) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură , obținută prin anumite procedee

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>