Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 3401 - 3410 din aproximativ 8917 pentru UN.
ASCÉTIC , - Ă , ascetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține ascetului , ascetismului sau ascezei , privitor la ascet , ascetism sau asceză . 2. S . f . Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți
ASCUȚÍȘ , ascuțișuri , s . n . Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect . - Ascuți + suf . -
ASCUȚITORÍE , ascuțitorii , s . f . Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase . - Ascuțitor + suf . -
... ASEDIÁ , asediez , vb . I . Tranz . A supune unui asediu o cetate sau un
ASÉDIU , asedii , s . n . Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit , pentru a - l
ASERTÓRIC , - Ă , asertorici , - ce , adj . ( Fil . ) Care are caracterul unei aserțiuni , care exprimă o situație de fapt . Judecată
ASFÁLT , asfalturi , s . n . 1. Rocă sedimentară , brună - neagră , formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului . 2. Amestec de bitum cu materiale minerale , întrebuințat mai ales la pavarea
ASFIXIÁ , asfixiez , vb . I . Tranz . și refl . A provoca sau a suferi o asfixie ; p . ext . a omorî sau a muri în urma unei asfixii . [ Pr . : - xi -
ASFÍXIE , asfixii , s . f . Stare de sufocare datorită înecării , strangulării , gazelor toxice , ca simptom al unor boli
ASIBILÁ , pers . 3 asibilează , vb . I. Tranz . și refl . ( Fon . ) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane
ASIBILÁRE s . f . Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată ( sub influența vocalei e sau i care urmează ) ; asibilație . - V.