Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 3411 - 3420 din aproximativ 8917 pentru UN.

ASIBILARE

ASIBILÁRE s . f . Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată ( sub influența vocalei e sau i care urmează ) ; asibilație . - V.

 

ASIDUITATE

ASIDUITÁTE s . f . Stăruință , silință , sârguință , perseverență , tenacitate manifestate în realizarea unui scop . [ Pr . : - du -

 

ASIETĂ

ASIÉTĂ , asiete , s . f . 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii . 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului . [ Pr . : - si -

 

ASIMILAȚIE

ASIMILÁȚIE , asimilații , s . f . 1. ( Fiziol . ) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia . 2. ( În sintagma ) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează ( cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă ) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen . 3. ( Fon . ) Modificare a unui sunet sub influența altuia , aflat în

 

ASIZĂ

ASÍZĂ , asize , s . f . Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă , piatră etc . , care alcătuiesc zidăria unei

 

ASOCIA

ASOCIÁ , asociez , vb . I . Refl . A se uni , a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop

 

ASOCIAT

ASOCIÁT , - Ă , asociați , - te s . m . , s . f . , adj . ( Persoană ) care s - a unit cu alta ( sau cu altele ) pentru atingerea unui scop comun ; ( persoană ) care face parte dintr - o asociație . [ Pr . : - ci - at ] - V.

 

ASOCIATIVITATE

ASOCIATIVITÁTE s . f . Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă ( 2 ) . [ Pr . : - ci -

 

ASOLAMENT

... raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate ) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un

 

ASPERITATE

ASPERITÁTE , asperități , s . f . ( Adesea fig . ) Proprietatea de a fi aspru ^2 ( I 1 ) ; ( concr . ) parte aspră ^2 a unei

 

ASPERSIUNE

ASPERSIÚNE s . f . Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul . [ Pr . : - si -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>