Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU
Rezultatele 3511 - 3520 din aproximativ 5852 pentru FIU.
... de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător ( pentru a se confunda cu acestea și a nu fi
MIMÓZĂ , mimoze , s . f . Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor , cu frunze compuse și cu flori mici , roz sau albe , dispuse în capitule sau spice , foarte sensibile când sunt atinse ( Mimosa ) ; spec . senzitivă ( Mimosa pudica ) ; p . restr . floarea acestor
MÍNĂ^3 , mine , s . f . Veche monedă grecească de aur sau de argint , a cărei valoare era egală cu o sută de drahme . MÍNĂ^2 , mine , s . f . Expresie a feței ; fizionomie , chip , înfățișare . MÍNĂ^1 , mine , s . f . 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile ; complex de lucrări , de instalații în subteran și la suprafață , destinate exploatării , cu ajutorul puțurilor și galeriilor , a unui zăcământ de substanțe minerale utile ; subteran , baie ^2 . 2. Armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ , în apă etc . și care explodează la atingere sau la comandă . 3. Bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material , folosită la confecționarea
MINCINÓS , - OÁSĂ , mincinoși , - oase , adj . 1. ( Adesea substantivat ) , Care este înclinat să spună minciuni ; care spune minciuni , care minte ; care nu se ține de cuvânt . 2. Fals , neadevărat ,
MINÉI , mineie , s . n . Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate , pe luni și pe zile , slujbele
MINI ^1 - Element de compunere care însemnează " mic " și care servește la formarea unor substantive . MINI ^2 adj . invar . , subst . 1. Adj . invar . ( Despre lungimea fustei ) Care este ( foarte ) scurt ( și ajunge până deasupra genunchiului ) . 2. Subst . Fustă , pantalon etc . mini ^2 (
MINISTÉR , ministere , s . n . 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru ; instituția respectivă ; p . ext . clădirea în care își are sediul această instituție . 2. ( Înv . ) Funcție de ministru . 3. ( Înv . )
MINISTERIÁT , ministeriate , s . n . ( Rar ) Perioadă în care un guvern sau un ministru este la putere . [ Pr : - ri -
MINÓR , - Ă , minori , - e . adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile . 2. Lipsit de importanță , neînsemnat , secundar ; p . ext . șters , slab . 3. ( Muz . ; în sintagmele ) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică . Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia , a șasea și a șaptea . 4. ( Log . ; în sintagmele ) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism . Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al
MINORÁT s . n . ( Rar ) Vârstă a unei persoane minore ; timp cât cineva este minor ; starea persoanei minore ; minoritate ( 2 ) . - Minor + suf . -
... MINUȚIOZITÁTE , minuțiozități , s . f . Însușirea de a fi