Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 3511 - 3520 din aproximativ 8917 pentru UN.

AZIMUT

... AZIMÚT s . n . Unghi pe care îl face un plan vertical fix , de obicei planul meridian al unui loc , cu un plan vertical care trece prin locul respectiv și printr - un

 

AZOTURIE

AZOTURÍE s . f . ( Med . ) Eliminare prin urină a unor cantități mari de uree și de compuși

 

BÂLBÂI

BÂLBÂÍ , b ? lbâi , vb . IV . Intranz . , refl . și tranz . A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele , repetându - le și împiedicându - se în rostirea lor , din cauza unui defect natural , a emoției sau a enervării ; a

 

BÂZÂITOR

BÂZÂITÓR , - OARE , bâzâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care bâzâie . 2. S . f . Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit ; sfârâitoare , zbârnâitoare . [ Pr . : - zâ - i - ] - Bâzâi + suf . -

 

BÂZOI

BÂZÓI s . n . ( Pop . ) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale . - Bâz + suf . -

 

BĂCAN

BĂCÁN^2 , băcani , s . m . Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare . [ Var . : ( reg . ) bacál s . m . ] BĂCÁN^1 s . n . 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic ( Haematoxylon campechianum ) . 2. Colorant roșu , obținut prin fierbere , din băcan ^1 (

 

BĂIȚUI

BĂIȚUÍ , băițuiesc , vb . IV . Tranz . A acoperi suprafața unui corp cu baiț . - Baiț + suf . -

 

BĂLOȘIRE

BĂLOȘÍRE , băloșiri , s . f . Faptul de a se băloși ; ( în special ) boală a unor vinuri care se tulbură , devin vâscoase și se întind ca uleiul . - V.

 

BĂNEASCA

BĂNEÁSCA s . f . art . Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest

 

BĂNUI

BĂNUÍ , bănuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A presupune ; a presimți ; a întrevedea o anumită situație , o anumită soluție etc . 2. Tranz . A considera pe cineva drept autor al unei fapte ( rele ) ; a suspecta . 3. Intranz . ( Reg . ) A se supăra pe cineva ; a - i face mustrări . 4. Intranz . ( Reg . ) A regreta , a se

 

BĂRBĂTUȘ

BĂRBĂTÚȘ , bărbătuși , s . m . Mascul al unor animale . - Bărbat + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>