Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIU
Rezultatele 3521 - 3530 din aproximativ 5852 pentru FIU.
... MINUȚIOZITÁTE , minuțiozități , s . f . Însușirea de a fi
MINUNÁT , - Ă , minunați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care iese din comun ( prin aspect , însușiri etc . ) ; p . ext . care uimește prin frumusețe ; încântător , splendid . 2. ( În basme ) Care face minuni , care este înzestrat cu însușiri supranaturale . 3. Mirat ,
MINÚT , - Ă , minute , s . n . , s . f . I. S . n . 1. Unitate de măsură a timpului , egală cu a șaizecea parte dintr - o oră și care cuprinde șaizeci de secunde . 2. ( Concr . ; la pl . ) Mâncare ( frugală ) pregătită pe loc . la comanda consumatorului . 3. ( Mat . ) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri , egală cu a șaizecea parte dintr - un grad . II. S . f . 1. Original ( în creion ) al unei hărți , al unui plan topografic etc . , pe baza căruia se întocmește harta , planul topografic etc . respectiv . 2. ( Jur . ) Parte dintr - o hotărâre întocmită după terminarea deliberării , care cuprinde soluția dată de organul de justiție . 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri . [ Pl . și : ( I 2 )
MIORÍTIC , - Ă , mioritici , - ce , adj . 1. ( Despre personaje , peisaje etc . ) Din balada populară " Miorița " . 2. ( În sintagma ) Spațiu mioritic = spațiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munți și văi este prielnic păstoritului ; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spațiul geografic românesc ( în concepția lui L . Blaga ) . [ Pr . : mi - o - ] - Miorița ( n . pr . ) + suf . -
... MIRÁ^1 , mir , vb . I . 1. Refl . și tranz . A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri ; a ( se ) minuna . 2. Refl . A nu - și ...
MIRACULÓS , - OÁSĂ , miraculoși , - oase , adj . 1. Care este produs printr - un miracol ; supranatural ; uimitor , extraordinar . 2. Care face minuni , care produce efecte
MIRMECOFÍL , - Ă , mirmecofili , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . f . ( Plantă ) pe care trăiesc furnici sau care este polenizată de către furnici . 2. Adj . , s . m . ( Animal ) care trăiește în simbioză cu
MIRÓS , mirosuri , ( 1 , 2 ) ( 3 ) miroase , s . n . l . Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale , prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații ; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv . 3. ( Mai ales la pl . ) Condiment , mirodenie . [ Acc . și :
MIRTACÉE , mirtacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescență , al cărei tip este mirtul ; ( și la sg . ) plantă din această
MIRUÍT^2 , - Ă , miruiți , - te , adj . Care a fost uns cu mir ^2 . - V. mirui ^1 . MIRUÍT^1 s . n . Faptul de a mirui ^1 ; miruială . - V. mirui ^
MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .