Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 3731 - 3740 din aproximativ 8917 pentru UN.

CĂ

CĂ conj . 1. Introduce propoziții subordonate : a ) completive ; Am spus că nu pot veni ; b ) subiective : Așa - i c - a venit și rândul meu ? ; c ) atributive : Gândul că nu pot pleca mă chinuie ; d ) ( cauzale ) căci , fiindcă . Hai acasă că - i târziu ; e ) ( consecutive ) încât , de . E atât de slab , că - l bate vântul ; f ) ( concesive ) deși , cu toate că , măcar că . Și omul , că - i om , și nu poate să înțeleagă ; g ) ( temporale ) după ce , când . Acum că ne - am odihnit , pot să - ți povestesc întâmplarea . 2. ( Pop . ) Și . Să care bărbatul cu carul și femeia să împrăștie cu poala , că tot se isprăvește . 3. ( În expr . ) Nici că = nu . ( Adversativ ) Numai că = dar , însă . 4. Într - adevăr , așa e . Că bine zici d - ta . 5. De ce ( nu ) ! cum ( nu ) ! Că nu mai vine odată . 6. Doar . Da cum nu ! Că nu mi - oi feșteli eu obrazul ! 7. ( În formarea unor loc . ) Cum că , după ce că , măcar că

 

CĂȚEA

CĂȚEÁ , cățele , s . f . 1. Femela câinelui . 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate . 3. Fig . ( Arg . ) Mitralieră . Lat .

 

CĂȚELANDRU

CĂȚELÁNDRU , cățelandri , s . m . Cățel ( I 1 ) mai mare ; p . ext . pui mai mare al unor animale sălbatice ( asemănătoare cu câinele ) ; cățelan . - Cățel + suf . -

 

CĂCIULIȚĂ

... CĂCIULÍȚĂ , căciulițe , s . f . 1. Diminutiv al lui căciulă ( 1 ) . 2. Un

 

CĂLĂFĂTUI

CĂLĂFĂTUÍ , călăfătuiesc , vb . IV . Tranz . A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării . - Calafat + suf . - ui . Cf . ngr . %

 

CĂLDARE

CĂLDÁRE , căldări , s . f . I. Vas mare tronconic sau cilindric , prevăzut cu o toartă la partea superioară , folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide , pulverulente sau granuloase ; găleată . II. ( Geogr . ) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți ; scobitură în albiile apelor curgătoare , la baza unei cascade ;

 

CĂLIBILITATE

CĂLIBILITÁTE s . f . Proprietate a unui metal de a putea fi călit ( I 1 ) . - Călibil + suf . -

 

CĂLUȘEL

CĂLUȘÉL , călușei , s . m . 1. Căluț ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax , fiind suspendați de niște bârne transversale ; carusel , căișori . 3. Căluț ( 3 ) . 4. Căluș ( 6 ) . Cal + suf . -

 

CĂMĂTAR

CĂMĂTÁR , cămătari , s . m . Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete . - Camătă + suf . -

 

CĂMAȘĂ

CĂMÁȘĂ , cămăși , s . f . 1. Îmbrăcăminte ( de pânză , mătase etc . ) care se poartă pe piele , acoperind partea superioară a corpului . 2. Membrană , înveliș ( subțire ) , căptușeală care îmbracă diferite obiecte , piese etc . 3. Compus : cămașa - broaștei = algă verde de apă dulce de forma unei rețele , alcătuită din celule lungi , cilindrice ( Hydrodictyon reticulatum ) . [ Var . : căméșă s .

 

CĂMINAR

CĂMINÁR , căminari , s . m . Slujitor însărcinat , în evul mediu , în Moldova și apoi în Țara Românească , cu perceperea unor dări ( la început numai pe vânzarea cerii ) . - Camănă ( înv . " dare anuală asupra băuturilor alcoolice " < sl . ) + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>