Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 3801 - 3810 din aproximativ 8917 pentru UN.

CALUS

CÁLUS subst . 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os . 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei , cicatrizându -

 

CAMBUZĂ

CAMBÚZĂ , cambuze , s . f . Magazie de provizii pe bordul unei nave , amplasată de obicei sub

 

CAMELEONISM

CAMELEONÍSM s . n . 1. Proprietate a unor reptile de a - și schimba culoarea pielii după culoarea mediului înconjurător . 2. Fig . Schimbare a purtării și a convingerilor cuiva în funcție de împrejurări . [ Pr . : - le - o - ] - Cameleon + suf . -

 

CAMFOR

CÁMFOR s . n . Substanță organică , incoloră , volatilă , cu miros caracteristic și cu gust amar , extrasă din lemnul unui arbore exotic ( Cinnamonum camphora ) sau fabricată pe cale sintetică și utilizată ( sub formă de ulei camforat ) în medicină ca stimulent al centrilor nervoși vasomotori și al aparatului respirator și la fabricarea

 

CAMIONAGIU

CAMIONAGÍU , camionagii , s . m . Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri și de obiecte cu ajutorul unui camion ; camionar . [ Pr . : - mi - o - ] - Camion + suf . -

 

CAMOHAS

... CAMOHÁS s . n . ( Înv . ) . Un

 

CAMPADURĂ

CAMPADÚRĂ , campaduri , s . f . Deschizătură în acoperișul unei case țărănești , pentru a lăsa să iasă fumul . - Et .

 

CAMPANILĂ

... chiar deasupra ei ( caracteristică arhitecturii italiene din sec . XI - XVI ) . 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu , în care se află un clopot , un

 

CAMPANULACEE

CAMPANULACÉE s . f . pl . Familie de plante erbacee din regiunile temperate și subtropicale , caracterizate prin frunze alterne simple și flori hermafrodite , albastre - violacee sau albe , de forma unui

 

CANALICULAR

CANALICULÁR , - Ă , canaliculari , - e , adj . Referitor la canalicul , de forma unui canalicul , cu

 

CANALIZA

... CANALIZÁ , canalizez , vb . I . Tranz . 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal ( 1 ) . 2. A dota o localitate , un teren , un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>