Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 4071 - 4080 din aproximativ 8917 pentru UN.

CLĂCUȘOARĂ

CLĂCUȘOÁRĂ , clăcușoare , s . f . Diminutiv al lui clacă ( 2 ) ; ( glumeț ) faptă nepotrivită ( a unui grup de oameni ) ; poznă . - Clacă + suf . -

 

CLĂNȚĂNI

... mod ritmic ( de frig , de frică etc . ) ; ( despre fălcile animalelor ) a trosni ( la vederea sau la devorarea prăzii ) . 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă . 3. Fig . ( Peior . ) A vorbi mereu ; a ...

 

CLĂNȚĂNIT

CLĂNȚĂNÍT , s . n . Faptul de a clănțăni ; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților , a unor obiecte de metal etc . ; clănțăneală , clănțănitură . - V.

 

CLACA

CLACÁ , clachez , vb . I . Intranz . ( Despre sportivi ) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare , în urma unui

 

CLACAJ

CLACÁJ , clacaje , s . n . Faptul de a claca ; întindere , ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare , apărute în urma unui efort

 

CLANȚ

CLANȚ , ( 1 ) interj . , ( 2 ) clanțuri s . n . 1. Interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii , de izbirea fălcilor sau a dinților , de țăcănitul foarfecelor , de închiderea cu zgomot a unui capac etc . 2. S . n . Cioc ; p . ext . ( glumeț și peior . ) gură . Expr . ( Înv . ) A ține clanț = a putea face față într - o dispută verbală , într - o controversă cu cineva . -

 

CLAPETĂ

CLAPÉTĂ , clapete , s . f . Clapă mică , spec . clapă care intră în construcția unui

 

CLARINET

... CLARINÉT , clarinete , s . n . Instrument muzical de suflat , făcut din lemn , în formă de tub lărgit la un

 

CLARITATE

CLARITÁTE s . f . 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare ( 1 ) ; limpezime , puritate . 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct , precis . 3. Calitate a gândirii , a exprimării , a stilului de a fi clare , deslușite ,

 

CLARVĂZĂTOR

CLARVĂZĂTÓR , - OÁRE , clarvăzători , - oare , adj . ( Despre oameni ) Care vede desfășurarea în viitor a unei situații mai clar , mai limpede decât alții ; ( despre acțiuni ) care dovedește perspicacitate , clarviziune . - Clar + văzător ( după fr .

 

CLASEM

CLASÉM , claseme , s . n . ( Lingv . ) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unități

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>