Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 4111 - 4120 din aproximativ 8917 pentru UN.

CNOCAUT

CNÓCAUT , cnocauturi , s , n . Scoaterea din luptă a boxerului care , în urma unei lovituri primite din partea adversarului , nu poate relua lupta în decurs de zece secunde . [ Prescurtat : k .

 

COȘI

COȘÍ , coșesc , vb . IV . Refl . ( Reg . ; despre piele ) A se bășica , a se umfla în urma unei

 

COȚOFANĂ

COȚOFÁNĂ , coțofene , s . f . Pasăre din familia corvidelor , de mărimea unui porumbel , cu coada lungă , cu penele de pe spate negre , lucioase , iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe ( Pica

 

COACERVAȚIE

COACERVÁȚIE s . f . ( Chim . , Fiz . ) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare . [ Pr . : co -

 

COADĂ

COÁDĂ , cozi , s . f . 1. Apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate ; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui . 2. Păr ( de pe capul femeilor ) crescut lung și apoi împletit ; cosiță . 3. Parte a unei plante care leagă fructul , frunza sau floarea de tulpină sau de

 

COALIȚIE

COALÍȚIE , coaliții , s . f . Alianță între două sau mai multe state , grupări politice , clase sociale etc . , încheiată în scopul unei acțiuni comune . [ Pr . : - co -

 

COAPTAȚIE

COAPTÁȚIE , coaptații , s . f . 1. ( Biol . ) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu . 2. ( Med . ) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate . [ Pr . : co -

 

COARTICULAȚIE

COARTICULÁȚIE , coarticulații , s . f . ( Fon . ) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit . [ Pr . : co -

 

COASOCIAT

COASOCIÁT , - Ă , coasociați , - te , s . m . și f . Fiecare dintre persoanele care s - au asociat în vederea unei acțiuni , considerată în raport cu celelalte persoane din asociație . [ Pr . : co - a - so - ci - at ] - După fr .

 

COBALT

COBÁLT s . n . Element chimic metalic foarte dur , alb - argintiu , întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale , în radioterapie etc . , iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă , de porțelan

 

COBALTA

... COBALTÁ , cobaltez , vb . I . Tranz . A acoperi cu un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>