Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 4241 - 4250 din aproximativ 8917 pentru UN.

CONFUZIE

CONFÚZIE , confuzii , s . f . 1. Faptul de a confunda ; încurcătură ; lipsă de orientare ( în diverse probleme ) . 2. ( Jur . ; în forma confuziune ) Stingere a unei obligații prin întrunirea , în aceeași persoană , a calităților de creditor și debitor . [ Var . : confuziúne s .

 

CONGLOMERAT

CONGLOMERÁT , conglomerate , s . n . Rocă sedimentară consolidată , formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi , cimentate cu argilă , calcar , silice etc . ;

 

CONGREGAȚIONIST

CONGREGAȚIONÍST , - Ă , congregaționiști , - ste , s . m . și f . Membru al unei congregații . [ Pr . : - ți -

 

CONICITATE

CONICITÁTE s . f . Mărimea caracteristică a unui trunchi de con ^2 drept , egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia ; p . ext . formă

 

CONJUGA

CONJUGÁ , conjúg , vb . I . 1. Tranz . A modifica formele unui verb după persoană , timp , mod și diateză . 2. Refl . Fig . A se îmbina , a se împleti , a se

 

CONJUNCTURALISM

CONJUNCTURALÍSM s . n . Tendință de a utiliza diverse împrejurări favorabile ( pentru satisfacerea unor interese ) . - Conjuctură + suf . - ( al )

 

CONOTAȚIE

CONOTÁȚIE , conotații , s . f . ( Lingv . ) Sens suplimentar ( față de denotație ) al unui cuvânt adesea figurat , rezultat din experiența personală , din

 

CONSECVENT

CONSECVÉNT , - Ă , consecvenți , - te , adj . , adv . . s . n . 1. Adj . , adv . ( Care acționează ) conform cu principiile sale , credincios ideilor sale . 2. Adj . ( Despre o vale ) Orientat în direcția înclinării straturilor . 3. Adj . ( Fil . ; despre fenomene ) Care urmează unui alt fenomen . 4. ( Log . ) S . n . Propoziție care decurge dintr - o altă

 

CONSEMNAȚIUNE

CONSEMNAȚIÚNE , consemnațiuni , s . f . Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop ;

 

CONSERVANT

CONSERVÁNT , - Ă , conservanți , - te , adj . , s . n . 1. Adj . Care conservă , care păstrează . 2. S . n . Substanță folosită în scopul împiedicării fermentației unor produse alimentare sau de altă natură . - Conserva + suf . -

 

CONSIDERENT

CONSIDERÉNT , considerente , s . n . 1. Punct de vedere , părere . 2. ( Jur . ; la pl . ) Partea dintr - o hotărâre a unui organ de jurisdicție cuprinzând motivarea hotărârii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>