Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 4281 - 4290 din aproximativ 8917 pentru UN.
CONTENȚIÚNE , contențiuni , s . f . 1. ( Rar ) Dezbatere , discuție ( aprinsă ) ; ceartă , dispută . 2. ( Med . ) Menținere a corpului sau a unui organ într - o anumită poziție . [ Pr . : - ți -
... respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție . 2. Adj . ( În sintagma ) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un
CONTENTÍV , - Ă , contentivi , - e , adj . ( Med . ) Care menține poziția corectă a unui
CONTESTÁ , contést , vb . I . Tranz . A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva , existența sau necesitatea unui lucru ; a
CONTESTÁȚIE , contestații , s . f . Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri ( judecătorești ) sau prin care se cere anularea ei ; ( concr . ) act întocmit în acest
... CONTESTATÁR , - Ă , contestatari , - e , adj . Care contestă , care face obiecții sau protestează în fața unei situații , față de un
CONTINGÉNT , contingente , s . n . , adj . I. 1. S . n . Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare ; p . ext . anul recrutării ; leat . 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă . 3. ( Înv . ) Contribuție . 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări . II. Adj . Care poate să fie sau să nu fie , să se întâmple sau să nu se întâmple ; întâmplător , accidental . [ Var . : contigént s .
CONTORIZÁ , contorizez , vb . I . Tranz . A număra prin intermediul unor aparate specializate ; a înregistra prin contor . - Contor + suf . -
CONTORSIÚNE , contorsiuni , s . f . Răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorită contracției musculare ; contracție violentă și involuntară a mușchilor ; crispație . [ Pr . : - si -
... CÓNTRĂ , contre , s . f . Lovitură de răspuns promptă a unui sportiv după un
CONTRABÁNDĂ , contrabande , s . f . Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale ; p . ext . marfă adusă sau sustrasă în acest