Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 4291 - 4300 din aproximativ 8917 pentru UN.
CONTRABÁNDĂ , contrabande , s . f . Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale ; p . ext . marfă adusă sau sustrasă în acest
CONTRACALÍBRU , contracalibre , s . n . Piesă folosită la executarea și la controlul unui
CONTRÁCT , contracte , s . n . Acord încheiat , ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane ( fizice sau juridice ) , pentru crearea , modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele ; act , înscris ce consemnează acest acord ;
... CONTRACTÁ , contractez , vb . I . I. Tranz . 1. A încheia un contract . 2. A lua asupra sa o obligație , a se îndatora la . . . 3. A se molipsi de . . . , a ...
CONTRAESCÁRPĂ , contrasecarpe , s . f . Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat , în scopul măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice ce ar încerca să treacă . [ Pr . : - tra -
... CONTRAFÓRT , contraforturi , s . n . 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru , care formează corp comun cu un
CONTRAGABIÉR , contragabieri , s . m . ( Mar . ) A treia velă pătrată începând de jos a unui gabier . [ Pr . : - bi -
CONTRAINDICÁ , contraindic , vb . I . Tranz . ( Rar ) A interzice ceva ( mai ales unui bolnav ) ; a da o indicație contrară . [ Pr . : - tra -
CONTRAMÁRȘ , contramarșuri , s . m . Marșul pe care îl face o trupă când își schimbă direcția ; evoluția unei coloane care își schimbă
CONTRAMÁRCĂ , contramărci , s . f . Parte a unui bilet de spectacol care r�mâne la spectator după intrarea în sală , ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul
CONTRAPÁGINĂ , contrapagini , s . f . A doua față a unei foi scrise sau imprimate . - Contra ^1 +