Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 4321 - 4330 din aproximativ 8917 pentru UN.

CONVERGENȚĂ

CONVERGÉNȚĂ , convergențe , s . f . 1. Faptul de a converge ; îndreptare spre același punct , fig . către același scop . 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic , ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ

 

CONVERTIBILITATE

CONVERTIBILITÁTE , convertibilități , s . f . Drept al deținătorului unor bancnote de a pretinde și obligația băncii care le - a emis de a schimba bancnotele , la cerere , cu aur sau cu devize - aur la paritatea

 

CONVERTOPLAN

CONVERTOPLÁN , convertoplane , s . n . Avion cu aripa mobilă în jurul unui ax paralel cu anvergura și care poate realiza decolarea și aterizarea pe distanțe foarte scurte . - Et .

 

CONVEXITATE

CONVEXITÁTE , convexități , s . f . Însușirea de a fi convex ; suprafață , formă , parte convexă ( a unui lucru ) ; proeminență ,

 

CONVOLUT

CONVOLÚT^2 , - Ă , convoluți , - te , adj . ( Despre organe ) Răsucit în formă de cornet . CONVOLÚT^1 , convoluturi , s . n . Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într - o

 

CONVULSIE

CONVÚLSIE , convulsii , s . f . 1. Contracție bruscă , involuntară , prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp ; spasm . 2. Fig . Framântare , zvârcolire , încordare . [ Var . : convulsiúne s .

 

COOPERATOR

COOPERATÓR , - OÁRE , cooperatori , - oare , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) Membru al unei cooperative , participant la o

 

COOPTARE

... COOPTÁRE , cooptări , s . f . Acțiunea de a coopta și rezultatul ei ; spec . mod de alegere a unei persoane într - un colectiv , într - un

 

COORDONA

COORDONÁ , coordonez , vb . I . Tranz . A pune de acord părțile unui tot , a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop . [ Pr . : co -

 

COORDONARE

COORDONÁRE , coordonări , s . f . 1. Acțiunea de a coordona și rezultatul ei . 2. Relație stabilită , în cadrul unei enunțări , între cuvinte , construcții și propoziții care stau pe același plan , fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt . [ Pr . : co -

 

COPAI

COPÁI s . m . Substanță extrasă din copaier , conținând terebentină , care se folosește , în medicină , împotriva unor tulburări ale căilor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>