Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 4431 - 4440 din aproximativ 8917 pentru UN.

CUANTIFICA

CUANTIFICÁ , cuantífic , vb . I . Tranz . A stabili valorile discrete ( discontinue ) pe care le poate lua o anumită mărime fizică ; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi ( discontinuu ) . - După fr .

 

CUB

CUB , cuburi , s . n . 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate , egale între ele . 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două

 

CUBIC

CÚBIC , - Ă , cubici , - ce , adj . De forma unui cub ( 1 ) , Privitor la

 

CUC

CUC , cuci , s . m . 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii , cu coada lungă cu pete albe , care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate ( Cuculus canorus ) . 2. Intră în compunerea unor nume de plante : ciuboțica - cucului , limba - cucului etc . 3. ( La unele jocuri de copii ) Lovitură cu mingea în

 

CUCERITOR

CUCERITÓR , - OÁRE , cuceritori , - oare s . m . și f . 1. Persoană , popor , țară etc . care face sau a făcut cuceriri . 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex

 

CUCOANĂ

CUCOÁNĂ , cucoane , s . f . 1. Termen de politețe dat unei femei ( măritate ) ; doamnă . 2. ( Înv . ) Fată tânără dintr - o familie domnitoare . [ Var . : cocoánă , coánă s .

 

CUCURIGU

CUCURÍGU interj . , s . n . 1. Interj . Cuvânt care imită cântecul cocoșului . 2. S . n . ( Glumeț ; precedat de prepoziția " la " ) Etajul cel mai înalt al unei case , mansardă ; galerie ( la teatru ) . -

 

CUIȘOR

CUIȘÓR , cuișoare , s . n . 1. Diminutiv al lui cui ; cuiuț . 2. ( La pl . ) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic . [ Pr . : - cu - i - ] - Cui + suf . -

 

CULĂ

CÚLĂ , cule , s . f . 1. Clădire în formă de turn , cu baza dreptunghiulară ( care servea , în trecut , și ca loc de apărare ) . 2. ( Înv . ) Turn circular ; cupolă , boltă . 3. ( Înv . ) Beci boltit ; subterană . 4. ( Înv . ) Conac boieresc , casă ( fortificată ) a proprietarului unei

 

CULATĂ

CULÁTĂ , culate , s . f . Partea dinapoi a țevii unei arme de foc , în care se află locașul

 

CULBUTOR

CULBUTÓR , culbutoare , s . n . 1. Basculator . 2. Element al mecanismului de distribuție , format dintr - o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>