Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru (F.) A SE
Rezultatele 4521 - 4530 din aproximativ 4952 pentru (F.) A SE.
... EXPLOATÁȚIE , exploatații , s . f . 1. Întreprindere economică care exploatează terenuri , păduri , mine etc . ; exploatare . 2. Terenul , pădurea , mina etc . care se
... FABULÁȚIE , fabulații , s . f . 1. Poveste alegorică ; p . ext . povestire cuprinsă într - o operă literară , afabulație . 2. Figură retorică prin care se
... FÓTĂ , fote , s . f . 1. Parte componentă a costumului popular românesc ( bogat ornamentată ) purtată de femei , formată dintr - o țesătură dreptunghiulară de lână care se petrece în jurul corpului , ținând locul fustei , sau din două bucăți de stofă acoperind partea din față a corpului ( ca un șorț ) și ...
... FRECVÉNȚĂ , frecvențe , s . f . 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni , a unui fapt . 2. ( Fiz . ) Mărime care arată de câte ori se
... GOGONEÁ , gogonele , s . f . ( Mai ales la pl . ) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii , de culoare verde sau verde - roșiatică , din care se
... HARȘÁ , harșale , s . f . ( Înv . ) Pătură fină de lână ( sau bucată de stofă sau de alt material ) împodobită cu diverse cusături și ornamente , care se
... IDIOSINCRASÍE , idiosincrasii , s . f . Reacție proprie unor indivizi , caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente , alimente , mirosuri etc . și care se
... MÂNCĂRÍME , mâncărimi , s . f . Senzație ( neplăcută ) provocată de anumite boli ale pielii , de o iritație trecătoare , de înțepătura unor insecte etc . și însoțită de nevoia de a se ...
... MIZÉRIE , mizerii , s . f . 1. Stare de extremă sărăcie , situație nenorocită , vrednică de plâns . - Loc . adj . De mizerie = sărăcăcios ; sărac ; cu care nu se
... MONARHÍE , monarhii , s . f . 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparține unei singure persoane ( rege , împărat , țar , șah etc . ) și se
... NEOGRÉC , - EÁCĂ , neogreci , - ce , adj . 1. ( În sintagma ) Limba neogreacă ( și substantivat , f . ) = limba greacă din perioada modernă , începând din sec . XVI până în zilele noastre ; greaca modernă . 2. Care se referă la limba neogreacă ( 1 ) , care ține de limba neogreacă , propriu limbii neogrecești sau , p . ext . , poporului grec modern sau Greciei moderne ; neogrecesc . Influența neogreacă ...