Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘI
Rezultatele 4541 - 4550 din aproximativ 19299 pentru ȘI.
... vb . III . 1. Tranz . A face să nu mai ardă , a opri din ardere focul sau obiectele care ard . 2. Tranz și refl . A face să nu mai lumineze , să nu mai radieze etc . sau a înceta să lumineze , să radieze . 3. Refl ...
... culori ) Palid , șters . 5. Dispărut , mort . 6. ( Jur . ; despre obligații , acțiuni penale , privilegii etc . ) Care a încetat , care nu mai are curs , care și - a pierdut puterea juridică . 7. ( Despre reflexe condiționate ) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n - a ...
... STÓGOȘ , - Ă , stogoși , - e , adj . ( Despre oi ) Care aparține unei varietăți rezultate din încrucișarea oilor țigaie și țurcană ; ( despre lână ) care provine de la astfel de oi ; cu firul lung , gros și
... STÓIC , - Ă , stoici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care aparține stoicismului ( 1 ) , privitor la stoicism . 2. Ferm , curajos , neclintit ( în fața vicisitudinilor vieții ) . II. S . m . și
... STOMÁC , stomacuri , s . n . Parte a aparatului digestiv , la om și la animalele superioare , în formă de pungă , situată între esofag și
... STOMÁTĂ , stomate , s . f . Formație epidermică vegetală alcătuită din două celule între care se află o deschidere , servind la schimbul de gaze dintre plantă și mediu și
... STOMATOLOGÍE s . f . Parte a medicinii care studiază anatomia , fiziologia și bolile cavității bucale și
... STOR , storuri , s . n . Perdea de țesătură , de împletitură sau din scândurele subțiri , orizontale , paralele și mobile , care se poate lăsa și
... STRĂMĂTÚRĂ , strămături , s . f . 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori , folosită la țară la țesut , la cusut și
... STRĂMÓȘ , - OÁȘĂ , strămoși , - oase , s . m . și f . 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceleiași familii ; ( la m . pl . ) generații anterioare , înaintași care au trăit într - o epocă îndepărtată ; străbun ( 3 ) , străbunic ( 2 ) . 2. Străbun ( 2 ) . - Stră ...
... STRĂNEPÓT , - OÁTĂ , strănepoți , - oate , subst . 1. S . m . și f . Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică , considerat în raport cu străbunii ( 2 ) lui ; copil al nepotului de frate sau ...