Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI

 Rezultatele 4661 - 4670 din aproximativ 5852 pentru FI.

RĂȘCHITOR

RĂȘCHITÓR , rășchitoare , s . n . Unealtă pe care se deapănă tortul , lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță . [ Var . : răschitór s . n . ] - Rășchia + suf . -

 

RĂCORIT

RĂCORÍT , - Ă , răcoriți , - te , adj . 1. ( Rar ) Răcoros . 2. ( Despre oameni ) Care și - a potolit setea ; căruia nu - i mai este cald . 3. Fig . Calmat , potolit ;

 

RĂDĂCINĂ

RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;

 

RĂDĂCINOS

RĂDĂCINÓS , - OÁSĂ , rădăcinoși , - oase , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre plante ) Cu rădăcini mari sau mai multe . 2. S . f . ( La pl . ) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor , care sunt utilizate în alimentația omului , în industrie sau ca furaje ; ( și la sg . ) plantă din acest grup . - Rădăcină + suf . -

 

RĂFUIALĂ

RĂFUIÁLĂ , răfuieli , s . f . Faptul de a se răfui . [ Pr . : - fu - ia - ] - Răfui + suf . -

 

RĂMĂȘIȚĂ

RĂMĂȘÍȚĂ , rămășițe , s . f . 1. Ceea ce a rămas dintr - un tot sau dintr - o cantitate oarecare , după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte ; rest . 2. Ceea ce a rămas neexecutat , neîmplinit dintr - o datorie , dintr - o obligație . 3. ( Înv . ) Ceea ce prisosește . 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută . 5. ( Înv . ) Rezultatul unei scăderi ; rest . - Rămas + suf . -

 

RĂPUS

RĂPÚS , - Ă , răpuși , - se , adj . ( Pop . ) Care a fost ucis . - V.

 

RĂRIȘ

RĂRÍȘ , rărișuri , s . n . Loc în pădure unde copacii sunt

 

RĂSĂRITOR

RĂSĂRITÓR , - OÁRE , răsăritori , - oare , adj . ( Rar ; despre aștri ) Care răsare , care este în curs de a răsări . - Răsări + suf . -

 

RĂSCRUCE

RĂSCRÚCE , răscruci , s . f . 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri ; răspântie . 2. Fig . Moment hotărâtor în viața unui om , a unui popor etc . ; cotitură . 3. Parte a carului de care se prind șleaurile . 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri . 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele ; fofelniță . - Răs - +

 

RĂSCUMPĂRABIL

... RĂSCUMPĂRÁBIL , - Ă , răscumpărabili , - e , adj . ( Rar ) Care poate fi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>