Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 4671 - 4680 din aproximativ 8917 pentru UN.

DEZMEMBRA

DEZMEMBRÁ , dezmembrez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) descompune , a ( se ) împărți , a ( se ) desface în mai multe părți ; p . ext . a ( se ) desființa în urma unei împărțiri . - După fr .

 

DEZNĂDĂJDUI

DEZNĂDĂJDUÍ , deznădăjduiesc , vb . IV . Intranz . și tranz . A - și pierde sau a face să - și piardă orice nădejde ( în rezolvarea sau îndreptarea unei situații ) ; a despera . - Dez - +

 

DEZNĂDĂJDUIT

DEZNĂDĂJDUÍT , - Ă , deznădăjduiți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care și - a pierdut orice nădejde ( în rezolvarea sau îndreptarea unei situații ) ; desperat . 2. ( Despre sentimente , manifestări ale omului etc . ) Care trădează , exprimă deznădejde ; provocat de

 

DEZNĂDEJDE

DEZNĂDÉJDE , deznădejdi , ( rar ) s . f . Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde ( în rezolvarea sau îndreptarea unei situații ) ; desperare . - Dez - +

 

DEZNODA

... DEZNODÁ , deznód , vb . I . Tranz . 1. A face să nu mai fie înnodat , a desface un nod , o ață , o sfoară etc . fixate printr - un nod sau , p . ext . a desface obiectul legat în acest fel . 2. Fig . A deșela , a speti pe cineva ...

 

DEZODORIZA

... DEZODORIZÁ , dezodorizez , vb . I . Tranz . A îndepărta mirosul rău al unui corp sau de pe un corp , de pe un

 

DEZOXIRIBONUCLEIC

... DEZOXIRIBONUCLÉIC adj . m . Acid dezoxiribonucleic ( În sintagma ) = substanță complexă care se găsește mai ales în nucleul celulelor vii , având un

 

DIAC

DÍAC^2 , diace , s . n . Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție , sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei . [ Pr . : di - ac ] DIÁC^1 , dieci , s . m . 1. Scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române ; grămătic , uricar ; p . ext . copist . 2. ( Reg . ) Cântăreț

 

DIACLAZĂ

DIACLÁZĂ , diaclaze , s . f . Crăpătură formată de - a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire . [ Pr . : di -

 

DIACRITIC

DIACRÍTIC , diacritice , adj . n . Semn diacritic ( În sintagma ) = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială . [ Pr . : di -

 

DIAFIZĂ

DIAFÍZĂ , diafize , s . f . ( Anat . ) Porțiunea din mijloc a unui os lung . [ Pr . : di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>