Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI

 Rezultatele 4691 - 4700 din aproximativ 5852 pentru FI.

RAD

RAD , razi , s . m . ( Fiz . ) Unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este

 

RADAR

RADÁR , radare , s . n . Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează , după ce au fost reflectate de un obiect , folosit pentru a detecta și a localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția

 

RADIA

... sau fascicule de particule radial , în toate direcțiile . 2. Intranz . Fig . A avea o înfățișare care reflectă fericire , bucurie etc . ; a fi

 

RADIAN

RADIÁN , radiani , s . m . Unitate de măsură pentru unghiuri , egală cu un unghi la centrul unui cerc cuprinzând un arc de cerc a cărui lungime este egală cu raza cercului [ Pr : . - di -

 

RADIOATERIZARE

RADIOATERIZÁRE , radioaterizări , s . f . Aterizare fără vizibilitate , în cursul căreia avionul este dirijat cu ajutorul unor radioemițătoare situate pe sol . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^1 - +

 

RADIOBALIZAT

RADIOBALIZÁT , - Ă , radiobalizați , - te , adj . ( Despre rute aeriene ) Care a fost marcat cu radiobalize . [ Pr . : - di - o - ] - V.

 

RADIOGHIDAT

RADIOGHIDÁT , - Ă , radioghidați , - te , adj . Care a fost dirijat prin radioghidaj . [ Pr . : - di - o - ] - V.

 

RADIOGONIOMETRU

RADIOGONIOMÉTRU , radiogoniometre , s . n . Instalație de radio - recepție folosită în radiogoniometrie , în navigația fără vizibilitate și în radiolocație , pentru determinarea direcției din care sunt emise semnalele radio . [ Pr . : - di - o - go - ni -

 

RADIOGRAFIA

... RADIOGRAFIÁ , radiografiez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A face o radiografie . [ Pr . : - di - o - gra - fi

 

RADIOINTERFEROMETRU

RADIOINTERFEROMÉTRU , radiointerferometre , s . n . ( Astron . ) Radiotelescop a cărui funcționare se bazează pe interferența radioundelor ce ajung la un sistem de două sau de mai multe antene cu care este echipat radiotelescopul . [ Pr . : - di - o -

 

RADIOTELEGHIDAT

RADIOTELEGHIDÁT , - Ă , radioteleghidați , - te , adj . Care este teleghidat prin unde radio ^2 . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^2 +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>