Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI
Rezultatele 4951 - 4960 din aproximativ 5852 pentru FI.
SÂMBURÓS , - OÁSĂ , sâmburoși , - oase , adj . , s . f . pl . 1. Adj . ( Despre fructe ) Care are ( mulți ) sâmburi . 2. S . f . pl . Grup de pomi fructiferi ale căror fructe sunt drupe . - Sâmbure + suf . -
SÂN , sâni , ( 1 ) s . m . , sânuri , ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 7 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre cele două mamele ale femeii ; piept . 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două brațe și care formează exteriorul bombat al pieptului ; piept , torace . 3. S . m . Parte a cămășii sau a bluzei care acoperă pieptul ; spațiul dintre piept și cămașă sau bluză ( în care se pot ține lucruri ca într - o pungă ) . 4. S . n . Locul din corpul femeii unde se formează și în care este purtat fătul ; pântece . 5. S . n . Piept , inimă ( socotite ca sediu al sentimentelor ) ; suflet . 6. S . n . Fig . Parte interioară , parte centrală ; interior , mijloc , centru , miez . Sânul pământului . 7. S . n . Fig . ( Geogr . ; înv . ) Golf ^2 . [ Var . : ( înv . și reg . ) sin s . m . și
... SÂNGERÁ , sângerez , vb . I . 1. Intranz . și tranz . A pierde sau a face să piardă sânge ; a fi rănit sau a răni . 2. Tranz . A efectua o sângerare ( 2 ) . 3. Intranz . Fig . ( Despre cer ) A se înroși ...
... de a sângera ; sângerat ^1 , sângerătură . 2. Proces tehnologic de recoltare a sângelui animalelor sacrificate ( la abator ) pentru a fi
SÂNGERÁT^2 , - Ă , sângerați , - te , adj . 1. Plin de sânge ; care sângerează ( 1 ) ; însângerat . 2. ( Reg . ; despre îmbrăcăminte , obiecte etc . ) Pătat de sânge , plin de sânge . 3. Fig . De culoarea sângelui ; roșu - aprins , sângeriu , sângeros ( 4 ) . 4. ( Pop . ; despre vite ) Care este bolnav de sânge ( 6 ) . - SÂNGERÁT^1 s . n . Sângerare . - V.
SÂRB , - Ă , sârbi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo . 2. Adj . Care aparține Serbiei sau populației ei , privitor la Serbia sau la populația ei ;
SÂRBÉSC , - EÁSCĂ , sârbești , adj . Care este specific , propriu sârbilor ; provenit din Serbia ;
SÂRBOÁICĂ , sârboaice , s . f . Femeie care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo - Sârb + suf . -
... SĂDITÓR , - OÁRE , săditori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care sădește . 2. Adj . ( Despre plante ) Bun pentru a fi
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima perioadă din istoria societății primitive , care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat . 6. Stare de înapoiere , lipsă de civilizație ;