Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 4981 - 4990 din aproximativ 8917 pentru UN.
ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile
ETERÁT , - Ă , eterați , - te , adj . , s . m . 1. Adj . Care are mirosul eterului ( 1 ) . 2. S . m . Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici
ETERÍE s . f . Nume dat unei organizații politice secrete , cu ramificații și în țările românești , înființată la începutul sec . XIX de patrioții greci pentru eliberarea țării lor de sub stăpânirea
... ETEROGÉN , - Ă , eterogeni , - e , adj . 1. ( Despre elementele unui întreg ) Diferit , felurit , deosebit ; ( despre un
ETEROMANÍE , eteromanii , s . f . Formă de toxicomanie care constă în ingerarea repetată de cantități crescânde de eter etilic în scopul obținerii unei stări de excitație
ETIÁJ , etiaje , s . n . Nivel de referință al unui curs de apă , stabilit pe baza nivelurilor minime anuale pe o perioadă îndelungată de observație și în raport cu care se măsoară cotele apelor . [ Pr . : - ti -
ETÍL , etili , s . m . Radical organic obținut din etan , prin îndepărtarea unui atom de
ETILÁRE , etilări , s . f . 1. Introducere a unui radical etil într - o moleculă organică . 2. Tratare a benzinei cu etil fluid în vederea obținerii benzinei
... ETIMÓN , etimoane , s . n . Cuvânt ( de obicei dintr - o limba străină ) din care provine un
ETIOLÁ , etiolez , vb . I . Tranz . A da naștere unei etiolări . [ Pr . : - ti -
ETNÁRH , etnarhi , s . m . Comandant al unei