Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 5071 - 5080 din aproximativ 8917 pentru UN.

EZERINĂ

EZERÍNĂ , ezerine , s . f . Alcaloid extras din semințele unei plante leguminoase , utilizat în tratamentul glaucomului , parezelor intestinale

 

EZITA

EZITÁ , ezit , vb . I. Intranz . și tranz . A sta la îndoială în luarea unei hotărâri ; a șovăi , a se codi , a

 

FÂȘÂI

FÂȘÂÍ , f ? șâi , vb . IV . Intranz . A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt , al hârtiei răsfoite , al mișcării unei țesături de mătase etc . [ Var . : fâșăí , fâșií vb . IV ] - Fâș ^1 + suf . -

 

FÂȘÂIT

FÂȘÂÍT s . n . Faptul de a fâșâi ; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt , de iarba tăiată de coasă , de hârtia răsfoită , de mișcarea unei țesături de mătase ; fâșâitură . [ Var . : fâșiít s . n . ] - V.

 

FÂL

FÂL interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de fâlfâitul aripilor unei păsări . -

 

FÂLFÂIRE

FÂLFÂÍRE , fâlfâiri , s . f . Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei ; zgomot caracteristic zborului unei păsări ; fluturare , fâlfâit , fâlfâitură . - V.

 

FÂSÂIALĂ

... FÂSÂIÁLĂ , fâsâieli , s . f . Faptul de a fâsâi ; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr - un

 

FÂSTÂCI

FÂSTÂCÍ , fâstâcesc , vb . IV . Refl . și tranz . ( Fam . ) A - și pierde sau a face să - și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate ; a ( se ) intimida , a ( se ) zăpăci . - Probabil din

 

FĂ

FĂ interj . ( Pop . ) Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin . [ Var . : fa interj . ] - Scurtat din fa [ tă ] și influențat de

 

FĂȚUIALĂ

FĂȚUIÁLĂ , fățuieli , s . f . 1. Fățuire . 2. Fig . ( Pop . ) Pălmuire ; bătaie dată cuiva ( peste față ) . 3. ( Concr . ) Strat subțire de mortar , bine netezit , care formează fața unei tencuieli . [ Pr . : - țu - ia - ] - Fățui + suf . -

 

FĂȚUIT

FĂȚUÍT^1 s . n . Fățuire . - V. fățui . FĂȚUÍT^2 , - Ă , fățuiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Cu suprafața netezită , lustruită , cu aspect frumos ; ( despre suprafața unei construcții ) cu tencuiala netezită . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>