Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FI
Rezultatele 5151 - 5160 din aproximativ 5852 pentru FI.
SINCLINÓRIU , sinclinorii , s . n . ( Geol . ) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile
SINCRONIZATÓR , sincronizatoare , s . n . 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare . 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone . - Sincroniza + suf . - tor ( după fr .
SINCROTRÓN , sincrotroane , s . n . ( Fiz . ) Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară , în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp , iar apoi de un câmp electric
SÍNDIC , sindici , s . m . Persoană care era însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituții , corporații , societăți
SINDICÁT , sindicate , s . n . 1. Organizație al cărei scop este apărarea intereselor profesionale , economice etc . ale membrilor ei . 2. Totalitatea membrilor unui sindicat ( 1 ) ; sediu al unei organizații sindicale . 3. Organizație monopolistă , mai dezvoltată decât cartelul , în cadrul căreia întreprinderile membre își mențin independența în ceea ce privește organizarea producției , dar renunță la independența comercială , efectuând desfacerea produselor și uneori achiziționarea materiilor prime printr - un oficiu
SINÉCDOCĂ , sinecdoce , s . f . Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții ( și invers ) , a particularului în locul generalului , a generalului în locul particularului , a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc . [ Acc . și :
SINESTEZÍE , sinestezii , s . f . Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul
... SINGULARITÁTE s . f . ( Rar ) Calitatea de a fi
SINGULARIZÁT , - Ă , singularizați , - te , adj . Care este ieșit în evidență , ieșit din comun prin ceva deosebit . - V.
SÍNGUR , - Ă , singuri , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care nu este însoțit de nimeni , fără nici un tovarăș , fără altcineva . 2. Prin forțele sale , fără ajutorul , intervenția , îndemnul , voia cuiva ; din proprie inițiativă . 3. ( Precedând substantivul ) Numai unul ; unic . Singurul drum spre oraș . 4. ( Determină subiectul sau obiectul ; uneori ține locul numelui ) ( Eu sau tu , el etc . ) însumi ( însuți , însuși etc . ) chiar cu ( sau tu , el etc . ) în persoană . Am eu singur
... SINGURĂTÁTE , singurătăți , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc ...