Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTAGMĂ

 Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 945 pentru SINTAGMĂ.

LEONIN

LEONÍN^1 , - Ă , leonini , - e , adj . ( Livr . ) Care aparține leului ^1 , privitor la leu ; ca al leului . LEONÍN^2 , - Ă , leonini , - e , adj . Versuri leonine ( În sintagma ) = versuri ale căror emistihuri rimează . Rimă leonină = rimă în care două sau trei silabe sunt asemănătoare . [ Pr . : - le -

 

LEZMAIESTATE

LEZMAIESTÁTE s . f . Crimă de lezmaiestate ( în statele monarhice ; în sintagma ) = ofensă adusă de cineva unui suveran , considerată de lege drept crimă . - Scris și lezmajestate , din fr . l�se -

 

LICENȚĂ

LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică

 

LICHID

LICHÍD , - Ă , lichizi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Corp , substanță ) care se află într - o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă , care nu are o formă stabilă proprie , ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află . 2. Adj . ( Despre bani ) De care se poate dispune imediat ; ( despre creanțe , efecte etc . ) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată . 3. Adj . ( În sintagma ) Consoană lichidă ( și substantivat , f . ) = nume dat consoanelor laterale și celor

 

LIMITĂ

LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .

 

LINGURĂ

LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la

 

LIRĂ

LÍRĂ^2 , lire , s . f . Numele mai multor unități monetare principale întrebuințate în diferite țări și epoci . LÍRĂ^1 , lire , s . f . 1. Instrument muzical rudimentar , format dintr - o cutie de rezonanță , două brațe în formă de coarne și mai multe coarde , folosit , în antichitate , mai ales la acompaniere , când se recitau poeme . 2. ( Art . ) Numele unei constelații din emisfera boreală ; Ciobanul - cu - Oile , Oierul . 3. ( În sintagma ) Liră de dilatație = dispozitiv în formă de liră ^1 ( 1 ) sau de buclă , care permite dilatarea unei conducte pentru fluide

 

LITIGANTĂ

LITIGÁNTĂ , litigante , adj . Parte litigantă ( În sintagma ) = fiecare dintre părțile care se află în litigiu , în fața unui organ de

 

LOCATOR

LOCATÓR , - OÁRE , locatori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care dă în locație un lucru . 2. S . n . ( În sintagma ) Locator radio =

 

LOJĂ

LÓJĂ , loji , s . f . I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori , așezat , alături de altele , în jurul incintei unei săli de spectacole . 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri , comunicând cu exteriorul , destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază . 3. ( În sintagma ) Lojă masonică = asociație de francmasoni . II. 1. Cavitate în floarea unei plante , în care se găsesc ovulele sau polenul ; cavitate în fructul unei flori , în care se găsesc semințele . 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formație anatomică . [ Pl . și :

 

LUGOL

LUGÓL s . n . Soluție lugol ( În sintagma ) = soluție apoasă care conține iod și iodură de potasiu , utilizată în tratamentul

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>