Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 5611 - 5620 din aproximativ 14398 pentru 2.

DĂDĂCEALĂ

... DĂDĂCEÁLĂ , dădăceli , s . f . ( Fam . ) Faptul de a dădăci ( 2

 

DĂDĂCI

... DĂDĂCÍ , dădăcesc , vb . IV . Tranz . 1. A fi dădaca unui copil , a - l îngriji în calitate de dădacă . 2

 

DĂINUI

... 1. ( La pers . 3 ) A continua să existe , să se mențină ; a ține , a dura , a persista . 2

 

DĂNĂNAIE

... DĂNĂNÁIE , dănănăi , s . f . ( Reg . ) 1. Ciudățenie , năzdrăvănie ; bazaconie . 2

 

DĂNDĂNAIE

... DĂNDĂNÁIE , dăndănăi , s . f . ( Reg . ) 1. Tărăboi , tămbălău . 2

 

DĂPĂRA

... DĂPĂRÁ , dápăr , vb . I . Tranz . și refl . ( Pop . ) 1. A - și smulge părul din cap ( de jale , de desperare etc . ) . 2

 

DĂRÂMĂTURĂ

... DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s ...

 

DĂRÂMA

... Tranz . 1. A doborî , a culca la pământ , fig . a distruge , a nimici , a risipi . 2

 

DĂRÂMAT

... DĂRÂMÁT , - Ă , dărâmați , - te , adj . 1. Prăbușit , surpat ; ruinat ; fig . nimicit , distrus . 2

 

DĂRĂCIT

... DĂRĂCÍT^2

 

DĂRĂCITOR

... DĂRĂCITÓR , - OÁRE , dărăcitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Muncitor specializat în dărăcit , care lucrează la dărăcit . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>