Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 5671 - 5680 din aproximativ 14398 pentru 2.

DEȘERTĂCIUNE

... DEȘERTĂCIÚNE , deșertăciuni , s . f . 1. Lipsă de valoare , de folos , de importanță ; zădărnicie ; p . ext . lucru lipsit de valoare . 2

 

DEȘERTA

... DEȘERTÁ , deșért , vb . I . ( Pop . ) 1. Tranz . A scoate întregul conținut dintr - un recipient . 2

 

DEȘERTAT

... DEȘERTÁT^1 s . n . ( Pop . ) Deșertare . - V. deșerta . DEȘERTÁT^2

 

DEȘIRAT

... DEȘIRÁT , - Ă , deșirați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte înșirate pe ață ) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate . 2. ( Despre ață înfășurată pe ghem sau despre gheme ) Care s - a desfășurat într - un fir lung continuu . 3. ( Despre împletituri , țesături ) Destrămat , desfăcut ...

 

DEȘOCA

... DEȘOCÁ , deșochez , vb . I . Tranz . ( Med . ) A scoate pe cineva din starea de șoc ( 2

 

DEȘOSA

... DEȘOSÁ , pers . 3 deșosează , vb . I. Tranz . și refl . 1. ( Despre dinți ) A ( - și ) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei . 2

 

DEȘOSAT

... DEȘOSÁT , - Ă , deșosați , - te , adj . 1. ( Despre dinți ) Care are dezvelită partea inferioară , prin retragerea gingiei . 2

 

DEȘTEPT

... DEȘTÉPT , DEȘTEÁPTĂ , deștepți , deștepte , adj . 1. Care nu doarme ; treaz . 2

 

DEȘTEPTĂCIUNE

... DEȘTEPTĂCIÚNE s . f . Însușirea de a fi deștept ( 2

 

DEȘTEPTA

... DEȘTEPTÁ , deștépt , vb . I . 1. Refl . și tranz . A ( se ) trezi din somn . 2. Refl . ( Despre sentimente , dorințe , idei etc . ) A se ivi , a apărea ; a se stârni , a se dezlănțui ...

 

DEȘTERNE

... DEȘTÉRNE , deștérn , vb . III . ( Rar ) 1. Tranz . A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă ( cu obiectele rânduite pe ea ) . 2. Refl . A se întinde , a se desfășura , a se succeda ( pe dinaintea ochilor ) . [ Var . : diștérne vb . III ] - Des ^1 ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>