Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 5731 - 5740 din aproximativ 8917 pentru UN.

INCULTURĂ

INCULTÚRĂ s . f . Lipsă de cultură a unui om ; cultură

 

INDEMNIZAȚIE

... INDEMNIZÁȚIE , indemnizații , s . f . 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului , destinată să acopere cheltuielile făcute de un

 

INDEX

ÍNDEX , indexuri , ( 1 ) s . n . , indecși , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârșitul sau la începutul unei cărți sau apărută în volum separat , cuprinzând materiile , autorii sau cuvintele conținute în ea , cu indicarea paginilor ( și a volumelor ) unde se găsesc ; indice ( 5 ) . 2. S . m . Degetul arătător . [ Acc . și : ( 2 )

 

INDEXA

... INDEXÁ , indexez , vb . I . Tranz . ( Rar ) 1. A întocmi un index ( 1 ) . 2. A introduce un cuvânt , un autor etc . într - un

 

INDICȚIUNE

INDICȚIÚNE , indicțiuni , s . f . ( Livr . ) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu ; indicație pentru o anumită

 

INDICATIV

INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic . 5. S . n . Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului ( de radio și de

 

INDIGOTIER

INDIGOTIÉR , indigotieri , s . m . Numele unor arbuști și subarbuști tropicali din frunzele cărora se extrage indigoul ( 3 ) . [ Pr . : - ti -

 

INDIVIDUAL

INDIVIDUÁL , - Ă , individuali , - e , adj . 1. Care este propriu unui individ ; personal , specific . 2. Care este executat de individ . Muncă

 

INDIVIZIBILITATE

INDIVIZIBILITÁTE s . f . Faptul de a fi indivizibil ; însușire a unui lucru de a fi indivizibil ;

 

INDIVIZIUNE

INDIVIZIÚNE s . f . ( Jur . ) Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane îl au pe cote - părți , asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizată . [ Pr . : - zi -

 

INDUCȚIE

... f . 1. Formă fundamentală de raționament , care realizează trecerea de la particular la general . 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr - o acțiune mecanică nemijlocită . 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într - un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într - un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>