Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 5941 - 5950 din aproximativ 14398 pentru 2.

DESPĂRȚITOR

... DESPĂRȚITÓR , - OÁRE , despărțitori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care desparte . 2. S . n . ( În sintagma ) Despărțitor de lan = organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează a ...

 

DESPĂRȚITURĂ

... DESPĂRȚITÚRĂ , despărțituri , s . f . 1. Parte despărțită dintr - un vas , dintr - o încăpere , dintr - o ladă etc . ; încăpere mică despărțită din una mai mare ; compartiment . 2

 

DESPERA

... DESPERÁ , despér , vb . I . 1. Intranz . A - și pierde orice speranță , a deznădăjdui . 2. Tranz . ( Rar ) A face pe cineva să - și piardă nădejdile , răbdarea ; a exaspera . [ Prez . ind . și : desperez . - Var . : disperá vb . I ...

 

DESPERAT

... DESPERÁT , - Ă , desperați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Ajuns la desperare ; deznădăjduit . 2. ( Despre manifestări sau atitudini ) Care exprimă , care dovedesc desperare . 3. Care provoacă desperare ; care prezintă puține posiblități de scăpare ; periculos , grav . [ Var . : disperát , - ă adj ...

 

DESPERECHEA

... DESPERECHEÁ , desperechez , vb . I . Tranz . 1. A despărți , a desface două elemente , lucruri , ființe etc . care formează o pereche . 2

 

DESPERECHEAT

... DESPERECHEÁT , - Ă , desperecheați , - te , adj . 1. Despărțit , separat ( de perechea lui ) . 2

 

DESPICĂTURĂ

... DESPICĂTÚRĂ , despicături , s . f . 1. Tăietură , crăpătură făcută în lungime . 2

 

DESPICA

... vb . I . 1. Tranz . A tăia , a sparge de - a lungul , desfăcând în două sau în mai multe bucăți . 2. Tranz . și refl . A ( se ) crăpa , a ( se ) spinteca ( pe o anumită porțiune ) . 3. Tranz . A străbate de - a ...

 

DESPIEDICA

... DESPIEDICÁ , despiédic , vb . I . Tranz . 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul . 2

 

DESPLETIT

... DESPLETÍT , - Ă , despletiți , - te , adj . 1. Desfăcut din împletitură , neîmpletit , deșirat . 2

 

DESPOȚIE

... DESPOȚÍE , despoții , s . f . 1. Formă de guvernământ autocratică ; despotism . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>