Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 6071 - 6080 din aproximativ 8917 pentru UN.

LUXAȚIE

LUXÁȚIE , luxații , s . f . Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită , însoțită de pierderea mișcărilor normale ; scrântitură ,

 

MÂL

MÂL , mâluri , s . n . Pământ ( argilos ) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile ; pământ noroios format sub acțiunea apei ;

 

MÂLCI

MÂLCÍ , mâlcesc , vb . IV . Tranz . A o mâlci ( Reg . ; în expr . ) = a amuți , a încremeni ( datorită unui sentiment foarte

 

MÂNCĂRIME

MÂNCĂRÍME , mâncărimi , s . f . Senzație ( neplăcută ) provocată de anumite boli ale pielii , de o iritație trecătoare , de înțepătura unor insecte etc . și însoțită de nevoia de a se scărpina ;

 

MÂNECAR

MÂNECÁR , mânecare , s . n . 1. Haină țărănească scurtă , de stofă , de blană sau de pânză , cu sau fără mâneci . 2. Perniță sau scândură îmbrăcată în pânză , pe care se calcă mânecile unei haine . - Mânecă + suf . -

 

MÂNECUȚĂ

... MÂNECÚȚĂ , mânecuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui mânecă ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Un fel de manșete ( detașabile ) lungi până la cot , care se poartă peste mâneci , pentru a le proteja . [ Var . : ( reg . ) mânicúță s . f . ] - Mânecă ...

 

MÂNER

MÂNÉR , mânere , s . n . Parte a unui obiect care permite apucarea ( și manevrarea ) acestuia cu mâna . - Mână + suf . -

 

MÂNJEALĂ

... Reg . ) Amestec de lut și de baligă , cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui . 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe , cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă ...

 

MĂCEL

MĂCÉL , măceluri , s . n . Acțiune sângeroasă , îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare ; omor ( în masă ) ; masacru ,

 

MĂCIULIE

MĂCIULÍE , măciulii , s . f . 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte . 2. ( Bot . ; pop . ) Capsulă . Măciulie de mac . - Et .

 

MĂGĂRIȚĂ

MĂGĂRÍȚĂ , măgărițe , s . f . 1. Femela măgarului ( 1 ) ; măgăreață . 2. Calificativ dat unei femei proaste , încăpățânate sau obraznice . [ Acc . și m ? găriță ] - Măgar + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>